Caritatea poate deschide poarta credinţei multor persoane: Benedict al XVI-lea, participanţilor la adunarea plenară „Cor Unum”

(RV – 19 ianuarie 2013) Biserica continuă să repete „da-ul profund” spus demnităţii umane şi căsătoriei fidele dintre un bărbat şi o femeie, refuzând filozofia aşa-numitului „gender”. Această evidenţiere a fost făcută de Benedict al XVI-lea la finalul audienţei acordate sâmbătă dimineaţă participanţilor la adunarea plenară a Consiliului Pontifical „Cor Unum”, departament vatican ce administrează activităţile caritative ale Papei. Mărturia iubirii creştine – a adăugat Episcopul Romei – „poate deschide poarta credinţei multor persoane”.

Devierea în privinţa respectării demnităţii umane pare să urmeze „pista” omului hipertehnologic din al cărui punct de vedere ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic este şi licit din punct de vedere moral. Adevărata cale se află însă în omul capabil să recunoască şi să apere caracterul inalienabil al demnităţii fiecărei persoane, fără să se lase încântat de „presupusul umanism” al unui anumit progres. Papa este foarte categoric în indicarea alegerii gândirii creştine într-o epocă a ideilor lipsite de vigoare care devin însă puternice în persoanele care afirmă că doresc să se simtă „libere faţă de orice tip de legătură şi instituţie naturală”, ca oameni „privaţi de sufletul lor” şi deci nelegate de Dumnezeu printr-o relaţie personală. Dar viziunea creştină – a repetat Benedict al XVI-lea – „este un 'da' profund spus demnităţii persoanei”, considerată „unică şi irepetabilă” şi „destinată să relaţioneze şi să socializeze”.

• “De aceea Biserica spune încă o dată 'da'-ul său profund demnităţii şi frumuseţii căsătoriei ca expresie a unui legământ fidel şi rodnic dintre un bărbat şi o femeie, iar acel 'nu' spus filosofiilor precum cea a gender-ului se motivează prin faptul că reciprocitatea dintre masculin şi feminin este expresie a frumuseţii naturii dorite de Creatorul”.

Trecutul a arătat deja că omul, în lipsa raportului cu Dumnezeu, a fost autor de teribile „idolatrii” – „cultul naţiunii, al rasei, al claselor sociale” care au condus la „inegalităţi şi mizerie”. Şi azi, a atras atenţia, există în alte planuri tentaţia idolatriei:

• “Mă refer mai ales la o tragică minimalizare antropologică ce repropune anticul materialism hedonist, la care se adaugă însă un 'prometeism tehnologic'. Din uniunea dintre o viziune materialistă a omului şi marea dezvoltare tehnologică reiese o antropologie atee în esenţă. Aceasta presupune ca omul să se reducă la funcţiuni autonome, mintea umană să se reducă la creier, iar istoria umană la un destin de autorealizare”.

Papa a făcut apel la creştini şi la toate persoanele de bunăvoinţă pentru a opune credinţă şi înţelepciune acestei tendinţe care deseori – a observat cu realism Sfântul Părinte – îmbracă haina “bunelor sentimente” sau se prezintă sub semnul unui presupus progres, al unor presupuse drepturi sau al unui presupus umanism.

• “În faţa acestei reduceri antropologice, ce îndatorire îi revine fiecărui creştin şi în special vouă, cei implicaţi în activităţile caritative şi aflaţi în raport direct cu atâţia alţi actori sociali? Desigur, trebuie să exercităm o vigilenţă critică şi uneori să refuzăm finanţări şi colaborări care, în mod direct sau indirect, favorizează acţiuni sau proiecte în contrast cu antropologia creştină”.

Ceea ce Benedict al XVI-lea a afirmat precedent – vorbind despre raportul dintre credinţă şi caritate este ceea ce un creştin trebuie să evite în domeniul carităţii, subliniind cum tocmai activitatea de solidaritate condusă de Cor Unum “poate deschide poarta credinţei multor persoane”.

• “Creştinul, în special cine activează în instituţii de caritate, trebuie să se lase orientaţi de principii de credinţă, prin care noi aderăm la 'punctul de vedere al lui Dumnezeu', la proiectul său în privinţa noastră. Această nouă privire asupra lumii şi a omului, oferită de credinţă, furnizează şi criteriul corect de valutare a expresiilor de caritate în contextul actual”.

Aici, serviciul audio: