România şi unitatea creştinilor 2013: rugăciune, durere şi speranţă

RV 17 ian 2013. Cea mai mare parte a Bisericilor şi comunităţilor creştine încep vineri, 18 ianuarie, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, pe o temă luată din cartea profetului Mihea (6,8): "Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?".

"Vă îndemn pe toţi să vă rugaţi", a spus Benedict XVI la audienţa generală de miercuri, "cerând cu insistenţă de la Dumnezeu marele dar al unităţii între toţi discipolii Domnului. Forţa inepuizabilă a Duhului Sfânt să ne stimuleze la o angajare sinceră de căutare a unităţii, ca toţi împreună să putem mărturisi că Isus este Mântuitorul lumii".

Ştirile publicate pe site-urile bisericilor noastre locale - cu mesaje, îndemnuri şi programul rugăciunilor - lasă totuşi cititorului impresia unei distanţe regretabile între confesiunile de tradiţie apostolică prezente în România. Dorinţa Mântuitorului "ca toţi să fie una" (In 17,21) - din marea rugăciune sacerdotală pe care Isus o înalţă la Tatăl înainte de patima, moartea şi învierea sa - se pare că nu mai ajunge decât separat la inima comunităţilor. Dacă este adevărat că în seara vieţii noastre fiecare va fi judecat după iubirea faţă de ceilalţi, acelaşi criteriu trebuie să fie valabil şi pentru fiecare comunitate. Dumnezeu e iubire, iar cine crede în Dumnezeu, nu poate să aibă altă făclie pentru paşii vieţii decât iubirea.

Nu e greu de observat că dificultăţile, mai mult sau mai puţin cunoscute, care afectează viaţa noastră socială şi economică sunt împovărate încă de moştenirea nefastă a regimului comunist. La mai bine de 20 de ani de la prăbuşirea acestuia, reuşitele sociale sunt de aşa natură încât nu există român care să nu-şi dorească un viitor mai bun, o societate mai dreaptă şi respectarea valorilor morale. Dar aceeaşi aspiraţie se confruntă cu impresia că aripile viitorului sunt în continuare blocate. Într-un asemenea orizont, dialogul senin, sincer şi frăţesc dintre Biserici ar dovedi întregii societăţi că desprinderea de mecanismele sinistrului trecut este posibilă, că o nouă pagină de viaţă creştină ar putea să înceapă, că "Evanghelia lui Dumnezeu" (Rm 1,1) continuă să vorbească şi creştinilor din al treilea mileniu, trasformându-i într-o adevărată comunitate.

Observa, de altfel, IPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, în mesajul special pentru Octava de Rugăciune 2013: "Nici în ţara noastră nu lipsesc situaţiile în care unitatea dintre creştini ar da mai multă credibilitate mesajului evanghelic, atât de necesar redresării morale a societăţii româneşti".

Dorinţa Mântuitorului "ca toţi să fie una", să devină pentru fiecare prilej de rugăciune, motiv de durere şi izvor de speranţă: rugăciune, pentru că unitatea este un dar de cerut şi primit; durere, pentru că suntem fraţi dar nu ne putem ruga împreună "Tatăl Nostru"; speranţă, pentru că Dumnezeu este mai mare decât noi.

(rv – AD)