Responsabilitatea pentru pierderea speranţei migranţilor

(RV – 14 ianuarie 2013) Cum a amintit şi Sfântul Părinte la rugăciunea “Angelus”, duminică, 13 ianuarie, s-a celebrat Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului. În legătură cu tema din acest an: “Migranţii: pelerinaj de credinţă şi speranţă”, Benedict al XVI-lea a scris în Mesajul pentru această zi: „credinţa şi speranţa umplu deseori bagajul acestor migranţi. Episcopul Romei a amintit de datoria a-i primi şi de a-i integra pe noii sosiţi în comunităţile civile şi ecleziale şi de a recunoaşte că aceste persoane sunt purtătoare de valori”.

Oliviero Forti, responsabilul Oficiului imigraţie din cadrul asociaţiei “Caritas” ne vorbeşte despre speranţa care se citeşte în ochii imigranţilor plecaţi din propriile ţări fie din cauza războaielor, fie din pricina unei situaţii de precaritate economică şi existenţială. Dar, atrage atenţia Oliviero Forti
• “Trebuie să fim conştienţi de faptul că această speranţă riscă să nu-şi mai afle împlinirea, iar noi trebuie să ne simţim responsabili în multe cazuri şi să restituim speranţa persoanelor care şi-au pierdut-o. Aceste persoane fac un pelerinaj de speranţă, dar şi de credinţă fără de care n-ar putea înfrunta situaţiile dramatice prin care trec deseori. Orice experienţă de emigraţie este o mărturie despre curaj, speranţă şi credinţă”.

Biserica a fost şi continuă să fie în prima linie în eforturile de a reda speranţa numeroaselor persoane care traversează nu doar mări, dar şi pericole greu de imaginat pentru a putea avea o viaţă mai bună, aşa cum confirmă Oliviero Forti, responsabilul Oficiului imigraţie din cadrul asociaţiei “Caritas”. Dar nu este întotdeauna uşor…
• „Vă pot asigura că a considera imigraţia o resursă şi o bogăţie – aşa cum facem noi – nu înseamnă să găseşti în mod automat comunităţile pregătite să înfrunte chestiunea potrivit canoanelor. Acest aspect reprezintă o problemă şi dacă nu se depăşesc acele reticenţe culturale ce caracterizează de multă vreme ţesuturile sociale în care imigraţia este deja realitate, atunci munca noastră devine extrem de dificilă. Dar suntem foarte conştienţi că vor fi necesare decenii pentru ca această temă să devină matură în cadrul societăţii”.

Aici, serviciul audio: