În sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi, îndemnul Papei la ocrotirea anotimpului
copilăriei
(RV – 28 decembrie 2012) „Victimele cruzimii lui Irod”, care dau marturie
pentru Cristos "nu prin cuvânt ci prin moarte", ne aduc aminte ca martiriul este „darul
gratuit al Domnului” si de „demnitatea eminenta a copiilor în
Biserica”. Liturghierul Roman prezinta în aceste cuvinte sarbatoarea
Sfintilor Prunci Nevinovati, celebrata în fiecare an la 28 decembrie, ucisi fara deosebire
de regele Irod din dorinta de a-l elimina pe Pruncul Isus.
Iata
câteva consideratii ale papei Benedict al XVI-lea despre copilarie si ocrotirea ei,
în serviciul colegului nostru Alessandro De Carolis, de la Redactia Centrala a
postului Radio Vatican, realizat pe 28 decembrie 2010.
Freamatul cailor
în galop sau cadenta militara a unui pluton de soldati, al caror ecou risipeste linistea
caselor din Betleemul anului zero, nu sunt chiar atât de departe de sunetele violentei
care astazi de prea multe ori se revarsa asupra copiilor care nu vor ajunge niciodata
la maturitatea vârstei sau a mintii. Si aceasta, pentru ca sunt transformati în marunte
si înspaimântate masini de razboi, pe frontul unor confruntari pe care numai cei mari
le înteleg, sau înrobiti de abuzuri josnice în case transformate în "paradisuri" murdare
pentru adulti, sau vânduti pentru ca din pacate sunt o gura în plus de hranit, sau
eliminati pentru ca sunt de genul gresit sau nu suficient de sanatosi, sau selectionati
ori considerati un simplu aglomerat de piese de schimb si, prin urmare, desfigurati
de un bisturiu sau nici macar adusi la lumina zilei, pentru ca ceea ce-i intereseaza
pe cei mari nu este zâmbetul lor nevinovat ci doar un filament din adn-ul lor.
Cruzimea lui Irod care, ros de banuiala, porunceste exterminarea Pruncilor Nevinovati
– celebrati si deplânsi în aceasta zi de Biserica – retraieste în atâtia "Irozi" care
fac acelasi lucru si la o distanta de douazeci de veacuri, dar cu alte arme si uneori
nici macar atât de diferite. Nebunia homicida a regelui biblic, si a atâtor violenti
de astazi, observa Benedict al XVI-lea la 1 ianuarie 2010, este o furie care se abate
asupra celor mai vulnerabili, în ochii carora se reflecta nepatate culorile adevaratului
paradis:
• „Chipurile copiilor sunt ca reflexul viziunii lui Dumnezeu
asupra lumii. De ce, atunci, sa se stinga zâmbetul lor? De ce sa fie otravite inimile
lor? Din nefericire, icoana Maicii lui Dumnezeu a blândetii are tragicul sau contrariu
în dureroasele imagini cu atâtia copii si mame la voia razboaielor si a violentei:
refugiati, migranti fortati” (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).
Chipurile
micilor nevinovati, „brazdate de foame si
boli, chipurile desfigurate de durere si disperare” – observa Sfântul
Parinte - sunt un adevarat "apel tacut la responsabilitatea noastra”:
•
„În fata conditiilor lor vulnerabile, se prabusesc toate falsele justificari
ale razboiului si violentei. Trebuie sa ne convertim simplu la proiecte de pace,
sa depunem armele de orice fel si sa ne angajam cu totii împreuna la constructia unei
lumi mai demne de om” (Sf. Liturghie, 1 ianuarie 2010).