Articol publicat în Financial Times de Benedict XVI: cezarul nu este Dumnezeu

RV 20 dec 2012. Cotidianul 'Financial Times' a publicat în ediţia de pe 20 decembrie 2012 un articol semnat de Benedict XVI. Articolul a fost scris la solicitarea grupului editorial care, pornind de la publicarea ultimei cărţi a Papei despre copilăria lui Isus, i-a cerut un comentariu cu ocazia Naşterii Domnului. Deşi este o solicitare neobişnuită, Sfântul Părinte a răspuns cu amabilitate. De menţionat şi disponibilitatea prin care Papa a acceptat în trecut câteva cerinţe de excepţie, de exemplu o intervenţie la BBC, tot în preajma Crăciunului, la câteva luni de la călătoria sa apostolică în Marea Britanie, sau interviul acordat televiziunii italiene RAI (la emisiunea "A sua immagine"), cu întrebări legate de Vinerea Sfântă. Şi în aceste situaţii, Papa s-a folosit de ocazie pentru a vorbi unui vast auditoriu despre Isus Cristos şi mesajul său, în momentele de vârf ale anului liturgic creştin.

Articolul de la 20 decembrie 2012 din Financial Times are ca titlu "Timp de angajare în lume pentru creştini" (A time for Christians to engage with the world).

Benedict XVI porneşte de la cuvintele lui Isus în care spune: "Daţi cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu" (Mt 22,21). Acesta era, continuă Papa în articol, "răspunsul lui Isus când a fost întrebat ce gândeşte despre plătirea taxelor. Cei care-l întrebau, evident, voiau să-i întindă o cursă. Urmăreau să-l constrângă să ia poziţie în dezbaterea politică înfocată despre stăpânirea romană pe pământul lui Israel. Şi totuşi, era în joc ceva mai mult: dacă Isus era cu adevărat Mesia cel aşteptat, atunci cu siguranţă s-ar fi împotrivit stăpânitorilor romani. De aceea, întrebarea era formulată în aşa fel încât să-l dea în vileag ori ca ameninţare pentru regim ori ca impostor".

"Răspunsul lui Isus", continuă Papa în articol, "duce cu abilitate chestiunea la un nivel mai înalt, atrăgând atenţia cu fineţe fie la politizarea religiei fie la divinizarea puterii temporale, ca şi a căutării frenetice a avuţiilor. Ascultătorii săi trebuiau să înţeleagă că Mesia nu era Cezarul şi că Cezarul nu era Dumnezeu. Împărăţia pe care Isus venea să o înceapă era de o dimensiune absolut superioară, după cum i-a răspuns lui Pilat din Pont: «împărăţia mea nu este din această lume».

"Povestirile Noului Testament despre Naşterea lui Isus au scopul de a transmite un mesaj asemănător. Isus s-a născut în timp ce se făcea "recensământul lumii întregi" la voinţa lui Cezar Augustus, împăratul devenit celebru pentru a fi dus "pax romana" în toate ţările supuse stăpânirii romane. Şi totuşi, acest Copil, născut într-un colţ necunoscut şi îndepărtat al imperiului, venea să ofere lumii o pace mult mai mare, cu adevărat universală în ce priveşte scopurile şi transcendentă a oricărei limită de spaţiu şi de timp.

Isus ne este prezentat ca moştenitor al regelui David, dar eliberarea pe care el a adus-o poporului său nu avea în vedere ţinerea la distanţă a armatelor duşmane; era vorba, în schimb, de a învinge pentru totdeauna păcatul şi moartea.

Naşterea lui Cristos ne provoacă să regândim priorităţile noastre, valorile noastre, chiar modul nostru de trai. Şi de vreme ce Crăciunul este fără îndoială un timp de mare bucurie, este şi ocazie de profundă reflecţie, mai mult, de examinare a conştiinţei. La sfârşitul unui an, ce a însemnat privaţiunile economice pentru mulţi, ce putem învăţa din smerenia, sărăcia, simplitatea scenei Nativităţii? Crăciunul poate fi timpul în care să învăţăm a citi Evanghelia, a-l cunoaşte pe Isus nu numai ca un Copil în iesle, dar ca Cel în care-l recunoaştem pe Dumnezeu făcut om.

În Evanghelie creştinii găsesc inspiraţie pentru viaţa de fiecare zi şi pentru participarea lor la treburile lumii – fie că aceasta se întâmplă în Parlament sau la Bursă. Creştinii nu ar trebui să fugă de lume; dimpotrivă, ar trebui să se angajeze în mijlocul lumii. Dar participarea lor la politică şi economie ar trebui să depăşească orice formă de ideologie.

Creştinii combat sărăcia pentru că recunosc demnitatea supremă a fiecărei fiinţe umane, creată după chipul lui Dumnezeu şi destinată vieţii veşnice. Creştinii se adoperează pentru o împărţire echitabilă a resurselor pământului pentru că sunt convinşi că, în calitate de administratori ai creaţiei lui Dumnezeu, noi avem datoria de a ne îngriji de cei mai slabi şi mai vulnerabili. Creştinii se împotrivesc lăcomiei şi exploatării, din convingerea că generozitate şi o iubire care merge dincolo de sine, învăţate şi trăite de Isus la Nazaret, sunt calea care conduce la plinătatea vieţii. Credinţa creştină în destinul transcendent al fiecărui om implică urgenţa îndatoririi de a promova pacea şi dreptatea pentru toţi.

Din moment ce atare finalităţi sunt împărtăşite de mulţi, e posibilă o vastă şi rodnică colaborare între creştini şi ceilalţi oameni. Şi cu toatea acestea, creştinii dau Cezarului numai ceea ce este al Cezarului, nu şi ceea ce este al lui Dumnezeu. Uneori, în decursul istoriei, creştinii n-au acceptat să primească cerinţele Cezarului. De la cultul împăratului, din Roma antică, la regimurile totalitare din secolul abia încheiat, Cezarul a căutat să ia locul lui Dumnezeu. Când creştinii refuză să se închine în faţa falselor divinităţi propuse în timpurile noastre, nu o fac pentru că ar avea o viziune învechită a lumii. Dimpotrivă, aceasta se întâmplă pentru că sunt liberi de legăturile ideologiei şi însufleţiţi de o viziune atât de nobilă despre destinul omului, că nu pot accepta compromisuri cu ceea ce ar fi o ameninţare.

În Italia – încheie articolul din 'Financial Times' Benedict XVI – multe scene ale Naşterii Domnului sunt ambientate în ruinele clădirilor romane antice pe fundal. Aceasta arată că naşterea Copilului Isus marchează sfârşitul ordinii antice, a lumii păgâne în care revendicările Cezarului păreau imposibil de sfidat. Acum există un nou rege, care nu se bizuie pe forţa armelor, ci pe puterea iubirii. El aduce speranţă tuturor celor care, asemenea lui, trăiesc la marginile societăţii. Aduce speranţă celor vulnerabili la destinul schimbător dintr-o lume precară. Din iesle, Cristos ne cheamă să trăim ca cetăţeni ai împărăţiei sale cereşti, împărăţie pe care toţi oamenii de bunăvoinţă o pot ajuta să se construiască aici, pe acest pământ".

(rv – AD)

Aici, serviciul audio: