Pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului: antifonul major "O, Radix Jesse"

RV 18 dec 2012. În continuarea pregătirii imediate la solemnitatea Naşterii Domnului, călăuziţi fiind de apelativele mesianice atribuite lui Cristos în liturgia romană, la 19 decembrie avem antifonul major "O, Radix Jesse": "O, rădăcină a lui Iese".

Substratul biblic de referinţă al invocaţiei de la rugăciunea Vesperelor se alimentează direct din cartea profetului Isaia, în care citim: "O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iese şi un lăstar va da din rădăcinile lui" (Is 11,1).

Suntem îndemnaţi aşadar să ne deschidem larg uşa inimilor noastre pentru a lăsa să intre uimirea, care pentru mulţi a devenit o necunoscută. Distraţi de mărunţişurile zilnice, care ne răpesc adevăratele bucurii, am pierdut simţământul de uimire în faţa noului şi în acest fel nu mai descoperim semnele prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne spune că Domnul nu conteneşte să vină în viaţa noastră, şi când Dumnezeu este primit, o nouă primăvară izbucneşte sub mantia friguroasă a obişnuinţei: viaţa dumnezeiască adusă de un Copil la Betleem, venit în lume "să se nască, şi să crească, să ne mântuiască".

Dacă ar fi să comparăm omenirea cu un copac imens, am putea spune că în decursul veacurilor limfa din ramurile generaţiilor s-a alterat atât de mult încât pomul nu mai dădea decât fructe stricate şi otrăvitoare. De aceea, Isus, Fiul lui Dumnezeu, voind să reînnoiască natura noastră omenească, a luat trup din sânul preacurat al Fecioarei Maria, cea "plină de har" şi neatinsă de păcat. Prin altoirea acestui ram sfânt şi sfinţit de Dumnezeu, omenirea începe o nouă primăvară.

Ce-ar fi viaţa pentru noi dacă noaptea n-ar fi urmată de ziuă, dacă iarna ar fi urmată iar de iarnă şi nu de primăvară? Dumnezeu creează şi face noi toate prin Cuvântul vieţii, prin Fiul său unulnăscut. El reînnoieşte inimile noastre purificându-le prin baia mărturisirii păcatelor de tot balastul acumulat cu scurgerea anilor şi semănând în ele viaţa sa dumnezeiască. Revine fiecăruia dintre noi decizia de a primi asemeni Fecioarei Maria cuvântul lui Dumnezeu şi să-i oferim inima noastră ca pământ bun în care să prindă rădăcină, să înflorească şi să aducă roade.

Care vor putea să fie roadele unei vieţi care se alimentează din sfânta tulpină a lui Iese, Cristos Domnul? Vor fi roadele Duhului Sfânt: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, credincioşia, blândeţea (cfr Gal 5,22). Când roadele Duhului vor deveni, prin lucrarea sa, şi roadele noastre, atunci fiecare inimă îl va lăuda pe Domnul prin fapte iar societatea se va schimba la faţă, căci – spune Isaia – "tot pământul va fi plin de cunoaşterea lui Dumnezeu, ca adâncurile mării de apele care le acoperă" (Is 11, 9).

Însufleţită de această speranţă, Biserica înalţă cântarea de credinţă spre Cristos, mlădiţa păcii: "O, Radix Jesse, qui stas in signum populorum, super quem continebunt reges os suum, quem gentes deprecabuntur: veni ad liberandum nos, iam noli tardare".

"O, mlădiţă a lui Iese, ridicată ca semn pentru popoare, înaintea ta regii pământului îşi vor închide gura, pe tine neamurile te imploră: vino şi ne eliberează, nu mai întârzia!"

(rv – AD)