Editorialul european Radio Vatican: Tinerii şi ecumenismul
(RV – 18 decembrie 2012) La sfârşitul lunii decembrie, când la Roma va avea loc
întâlnirea anuală a tinerilor europeni, organizată de comunitatea ecumenică de
la Taizé, vom fi martorii unei forme de ecumenism concret, real, despre care
ne vorbeşte părintele iezuit Bend Hagenkord, în editorialul european.
•
„Teologii discută şi dezbat, trebuind să ţină cont de chestiuni importante legate
de credinţa noastră. Însă, în multe biserici locale există deja forme ale unui ecumenism
tangibil şi real, lucru de care trebuie ţinut cont, căci comunitatea de la Taizé nu
este doar teorie, ci viaţă concretă.
Ecumenismul comunităţii de la Taizé este
specific. La o privire superficială, confesiunile şi diferenţele ce o caracterizează
ar putea apărea de mică importanţă. Însă, nu este aşa. Cu ocazia reuniunilor anuale,
se întâlneşte o generaţie de persoane care trăieşte diferite tradiţii, ale Bisericii
Catolice, ale celei Orientale sau ale celei Reformate. În astfel de ocazii, nu doar
se trăieşte în unitate ceea ce poate fi adaptat acestei forme, dar sunt asumate diferite
moduri de apropiere faţă de Dumnezeu şi faţă de comunitatea de credincioşi.
Tinerii
sunt în căutarea lui Dumnezeu şi încearcă să-l afle în comuniune, în cântări, în formele
monastice ale comunităţii, în locuri de o deosebită semnificaţie, în comuniunea dintre
tineri de aceiaşi vârstă care provin din diferite ţări dar pentru care graniţele nu
reprezintă un motiv de diviziune. Ecumenismul membrilor comunităţii de la Taizé
nu se creează în contextul activităţilor sau al discuţiilor, ci prin căutarea comună
a lui Dumnezeu. Tradiţia numeşte acest loc de întâlnire „tăcere”, aşa cum a fost indicat
şi de Benedict al XVI-lea în solemnitatea „Neprihănita Zămislire” de anul acesta când,
cu prilejul tradiţionalul act de veneraţie la statuia Preacuratei, din „Piazza di
Spagna” a spus: „Ceea ce este cu adevărat măreţ trece deseori neobservat iar tăcerea
liniştită se revelează mai rodnică decât frenetica agitaţie ce caracterizează oraşele
noastre, dar care – în justele proporţii – se trăia în oraşe importante precum Ierusalimul
din vremea lui Isus. Acest activism ne face incapabili să ne oprim, să stăm liniştiţi,
să ascultăm liniştea în care Dumnezeu îşi face auzită vocea sa discretă”.
Este
impresionant să vezi cum noile generaţii le arată celor mai vârstnice cum să-l afle
pe Dumnezeu în tăcere şi cum să-l primească pe Isus în propria viaţă. Taizé aduce
pace şi linişte în rugăciune, în ascultare şi în cânt, în modul de a fi împreună departe
de frenezia cotidiană. Şi toate acestea au loc într-o comunitate, sub semnul ecumenismului.
Comunitatea de la Taizé va aduce la Roma, în luna decembrie, comuniunea în
credinţă, prin intermediul căutării comune a lui Dumnezeu, fără ca aceasta să fie
supusă stress-ului şi ritmului frenetic de fiecare zi.”