O adevărată pace, după modelul Fericirilor lui Isus: Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 46-a Zi Mondială a Păcii - 2013

(RV – 14 decembrie 2012) A fost publicat şi prezentat vineri, 14 decembrie, Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii 2013. Ajunsă la cea de-a 46-a ediţie, Ziua Mondială a Păcii se celebrează anual în Biserica Catolică pe 1 ianuarie, tema din 2013 fiind „Fericiţi făcătorii de pace”.

Mesajul se prezintă sub forma unei scurte sinteze a Doctrinei Sociale a Bisericii şi ca un mic ghid privind angajarea socială şi politică a catolicilor. Papa propune ca program de urmat Fericirile, pentru a putea depăşi răul ce tulbură lumea: “ciocnirile sângeroase în act”, noile “ameninţări de război” şi “focarele de tensiune şi conflict cauzate de crescândele inegalităţi dintre bogaţi şi săraci”, „supremaţia unei mentalităţi egoiste şi individualiste exprimată şi de un capitalism financiar fără reguli”.
De asemenea, în afara terorismului şi a criminalităţii internaţionale “sunt periculoase pentru pace acele forme de fundamentalism şi fanatism care deformează adevărata natură a religiei”. Dar există şi drama foamei: criza alimentară este „cu mult mai gravă decât cea financiară”, atrage atenţia Episcopul Romei.
Mesajul aduce în prim plan şi crescândele violări ale libertăţii religioase. „Din păcate”, se scrie în Mesaj, „şi în ţări cu antică tradiţie creştină se multiplică episoadele de intoleranţă religioasă, mai ales faţă de creştinism”. Papa nu lasă la o parte nici încălcarea dreptului la viaţă, la familie şi alte drepturi sociale”.

În faţa acestei situaţii, Benedict al XVI-lea îndeamnă la trăirea Fericirilor evanghelice pentru a construi o „societate fondată pe adevăr, libertate, iubire şi dreptate”. Notând că „cei care se încredinţează lui Dumnezeu şi promisiunilor sale apar deseori în ochii lumii ca fiind naivi sau departe de realitate”, Sfântul Părinte atrage atenţia că cei care-l dau deoparte pe Dumnezeu se înşeală crezând că pot construi pacea prin strategii omeneşti, căci acestea din urmă duc la supremaţia egoismului, a violenţei, lăcomiei, dorinţei de putere, intoleranţei, urii şi a structurilor nedrepte”. În acest caz, „Eu”-l se aşează deasupra lui Dumnezeu iar pacea nu poate fi posibilă.

În schimb, explică Sfântul Părinte, pentru realizarea păcii este necesară „demolarea dictaturii relativismului şi renunţarea la asumarea unei morale cu totul autonome, care face abstracţie de legea morală naturală scrisă de Dumnezeu în conştiinţa fiecărui om”. Succesorul lui Petru insistă în a spune că doar în acest mod pacea devine posibilă, nemaifiind un vis, nici o utopie şi nici o falsă pace, căci adevărata pace este „dar al lui Dumnezeu şi operă a omului”.

Benedict al XVI-lea propune “un nou model economic” care “să-l înlocuiască pe cel ce a dominat în ultimele decenii”, bazat pe încercarea de maximizare a profitului şi a consumului într-o optică individualistă şi egoistă şi intenţionată să evalueze persoanele doar în funcţie de capacitatea lor de a răspunde exigenţelor competitivităţii”. Este vorba „de un nou model de dezvoltare” bazat pe fraternitate şi împărţire de bunuri, pe gratuitate şi pe logica dăruirii. Pentru aceasta este însă necesar ca „exigenţele celuilalt să fie simţite ca proprii, încât şi alţii să poată beneficia de o parte din propriile bunuri”, într-o logică care să depăşească interesele personale. Dar, atrage atenţia Sfântul Părinte, un astfel de model este posibil doar dacă se recunoaşte „existenţa în Dumnezeu, într-o unică familie umană”.

În Mesajul pentru cea de-a 46-a Zi Mondială a Păcii, Benedict al XVI-lea critică în termeni foarte clari „ideologiile liberalismului radical şi ale tehnocraţiei” ce încercă să semene în opinia publică convingerea „că creşterea economică trebuie urmărită chiar cu preţul eroziunii funcţiei sociale a statului, a reţelelor de solidaritate ale societăţii civile, a drepturilor şi datoriilor sociale”. Însă Papa insistă în a spune că „aceste drepturi şi îndatoriri sunt fundamentale pentru deplina realizare a celorlalte drepturi, începând cu cele civile şi politice”.

Printre drepturile sociale ce sunt tot mai ameninţate în zilele noastre se numără dreptul la muncă. În contextul în care se afirmă că “dezvoltarea economică ar depinde mai ales de deplina libertate a pieţelor”, locurile de muncă sunt considerate o variabilă ce depinde de mecanismele economice şi financiare”. Papa răstoarnă această viziune, spunând că este necesară “urmărirea accesului în câmpul muncii pentru toţi şi a menţinerii locurilor de muncă” .

Un alt apel care se evidenţiază în Mesajul Papei priveşte respectarea vieţii din momentul conceperii până la sfârşitul natural: “cine doreşte pacea nu poate tolera atentatele şi delictele împotriva vieţii”, spune cu claritate Benedict al XVI-lea. Cei care nu apreciază îndeajuns valorile vieţii omeneşti şi susţin liberalizarea avortului poate că nu îşi dau seama că în acest mod caută o pace iluzorie.

Şi structura naturală a căsătoriei – adaugă – trebuie recunoscută şi promovată, ca uniune dintre un bărbat şi o femeie, în contrast cu încercările de a o echivala din punct de vedere juridic cu formele de uniune radical diferite care, în realitate, îi dăunează şi contribuie la destabilizarea sa, obscurându-i caracteristica specifică şi rolul social de neînlocuit”.
„Nimeni nu poate ignora sau subevalua rolul decisiv al familiei, celula de bază a societăţii din punct de vedere demografic, etic, pedagogic, economic şi politic”.

„Familia este unul din subiectele sociale indispensabile în realizarea unei culturi a păcii”, susţine Benedict al XVI-lea. Sfântul Părinte insistă asupra necesităţii de „a tutela dreptul părinţiilor şi rolul lor primar în educaţia fiilor, mai ales în privinţa aspectelor morale şi religioase. În familie se nasc şi cresc viitorii făuritori de pace, care promovează cultura vieţii şi a iubirii”. Apelul Papei se îndreaptă spre „cultivarea pasiunii pentru binele comun al familiei, spre dreptatea socială şi o validă educaţie socială”.

În încheierea Mesajului pentru cea de-a 46-a Zi Mondială a Păcii, Benedict al XVI-lea exprimă convingerea Bisericii privind urgenţa unei noi vestiri a lui Isus Cristos, primul şi principalul factor de dezvoltare integrală a popoarelor şi a păcii. “Făuritorul de pace, potrivi Fericirilor lui Isus, este cel care caută binele celuilalt, binele deplin al sufletului şi al trupului, în prezent şi în viitor”.

Aici, serviciul audio: