Nu credinţa în Dumnezeu, ci relativismul dă naştere violenţei: Benedict XVI, primind membrii Comisiei Teologice Internaţionale

RV 07 dec 2012. Slujind cu fidelitate adevărul credinţei, teologii "pot participa la elanul evanghelizator al Bisericii": afirmă Benedict XVI în discursul adresat vineri membrilor Comisiei Teologice Internaţionale, cu ocazia sesiunii plenare. Papa s-a referit în mod special la "sensus fidei" (simţul credincioşilor) care, a spus, nu poate fi în contrast cu învăţătura Bisericii. În fine, Pontiful a subliniat că nu se poate justifica în niciun fel violenţa comisă în numele lui Dumnezeu. Cuvântul de salut a fost adresat Pontifului de către arhiep. Gerhard Ludwig Müller, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi noul preşedinte al Comisiei Teologice Internaţionale.

Care este "codul genetic al teologiei catolice"? Benedict XVI şi-a dezvoltat discursul pornind de la această întrebare, abordată şi în cadrul lucrărilor Comisiei Teologice Internaţionale. Papa a spus că mai întâi de toate teologia nu trebuie confundată cu "ştiinţele religioase" şi că este în acelaşi timp "confesională şi raţională".

Punând accentul pe atenţia pe care teologii trebuie să o acorde faţă de "sensus fidelium", simţul comun al credincioşilor, Papa a observat că acest dar "constituie în cel care crede un fel de instinct supranatural, care are o conaturalitate vitală cu însăşi obiectul credinţei". Acesta este un "criteriu prin care se discerne dacă un adevăr aparţine sau nu depozitului viu al tradiţiei apostolice". Şi cu toate acestea, a continuat papa, "este deosebit de important a preciza criteriile care permit deosebirea dintre autenticul 'sensus fidelium' şi falsificările lui".
• "În realitate, acesta nu este un fel de opinie publică eclezială, şi este de neconceput să-l poţi menţiona pentru a contesta învăţătura Magisteriului, întrucât 'sensus fidei' nu se poate dezvolta în mod autentic în cel care crede decât în măsura în care el participă din plin la viaţa Bisericii, ceea ce recere adeziunea responsabilă la Magisteriul ei".

Simţul credinţei în cei care cred, a continuat Papa, face posibilă reacţia viguroasă şi la prejudecata potrivit căreia "religiile, şi în special religiile monoteiste, ar fi intrinsec purtătoare de violenţă". Şi aceasta, "datorită pretenţiei pe care acestea le înaintează cu privire la existenţa unui adevăr universal". Unii, a observat Papa, consideră, în schimb, că "politeismul valorilor" ar fi o garanţie de toleranţă şi pace civilă, şi ar corespunde la "spiritul unei societăţi democratice pluraliste". O afirmaţie neadevărată, a reluat Papa, din moment ce "Domnul arată un refuz radical al oricărei forme de ură şi violenţă, în favoarea unui primat al iubirii". "Dacă în istorie au avut loc sau sunt forme de violenţă făcute în numele lui Dumnezeu, acestea nu sunt de pus pe seama monoteismului, ci a unor cauze istorice, în principal, a greşelilor umane".

Dimpotrivă, a reluat Papa, "mai degrabă uitarea lui Dumnezeu este cea care cufundă societăţile umane într-o formă de relativism, care în mod ineluctabil dă naştere la violenţă":
• "Când este negată posibilitatatea tuturor de a se raporta la un adevăr obiectiv, dialogul devine imposibil şi violenţa, declarată sau ascunsă, devine regula relaţiilor umane. Fără deschiderea la transcendent, care permite să găseşti răspunsuri la întrebările despre sensul vieţii şi maniera de a duce o viaţă morală, fără această deschidere omul devine incapabil de a acţiona conform dreptăţii şi de a se angaja pentru pace".

Dacă aşadar "ruptura raportului oamenilor cu Dumnezeu aduce cu sine un dezechilibru adânc în relaţiile dintre oameni", atunci reconcilierea cu Dumnezeu, împlinită de Cristos, "pacea noastră", este "izvorul fundamental de unitate şi fraternitate".

Papa a încheiat discursul său invocând mijlocirea Fecioarei Neprihănite, "model pentru cel care ascultă şi meditează Cuvântul lui Dumnezeu", să dobândească teologilor harul de "a sluji întotdeauna cu bucurie inteligenţa credinţei în beneficiul întregii Biserici".

(rv – A. Gisotti/AD)