Anul constantinian. Cardinalul Scola: laicitatea “neutrală” împotriva libertăţii religioase

(RV – 7 decembrie 2012) Cu Edictul de la Milano din anul 313, emerg pentru prima dată în istorie „libertatea religioasă” şi „laicitatea statului”, după cum a subliniat cardinalul arhiepiscop de Milano, Angelo Scola, la primele Vespere pentru Solemnitatea Sfântului Ambrozie, patronul Bisericii Ambroziene, moment ce a inaugurat şi celebrările pentru împlinirea a 1700 de ani de la Edictul lui Constantin.

Edictul din Milano, dorit de împăratul Constantin, determină nu doar “sfârşitul progresiv al persecuţiilor împotriva creştinilor, dar marchează mai ales actul de naştere al libertăţii religioase”. Aşa a început tradiţionalul discurs către Oraş, al cardinalului Angelo Scola, cu titlul: “Edictul de la Milano: initium libertatis”, pronunţat pe 6 decembrie, în cursul serii, în ajunul sărbătorii Sfântului Ambrozie, când s-a inaugurat şi anul constantinian.

Edictul lui Constantin marchează aşadar un moment important şi totuşi nu se poate nega că a fost “un fel de început pierdut”, a spus arhiepiscopul de Milano, referindu-se la evenimentele care au urmat şi au deschis o perioadă agitată.
Situaţia cunoaşte însă o schimbare fundamentală odată cu declaraţia Conciliului Vatican al II-lea „Dignitatis humanae”. Mai exact, Conciliul afirmă că omul are dreptul “de a nu fi constrâns să acţioneze împotriva conştiinţei sale”. Se recunoaşte deci dreptul la libertatea religioasa ca drept al persoanei în raport cu alte persoane şi cu statul.

Făcând referire la un studiu care aminteşte că între 2000 şi 2007 au fost 123 ţările în care s-au verificat unele forme de persecuţie religioasă, numărul continuând să crească, cardinalul Scola abordează complexa chestiune a libertăţii religioase din diferitele sale perspective, incluzând raportul dintre adevărul obiectiv şi conştiinţa individuală, coordonarea între comunităţile religioase şi puterea statală. În discurs se evidenţiază cum, „cu cât statul impune restricţii, cu atât cresc contrastele pe bază religioasă”.

Arhiepiscopul de Milano a pus accentul pe necesitatea ca statul să respecte întotdeauna societatea civilă, limitându-se la a o guverna. El a explicat că în societăţile civile europene, mai ales în cele europene, este evident că diviziunile cele mai profunde sunt între cultura secularismului şi fenomenul religios şi nu cum s-ar putea crede în mod greşit, între credincioşii de diferite religii”. Nerecunoscând această situaţie, observă cardinalul Scola, justa “neconfesionalitate a statului a sfârşit prin a disimula, în spatele ideii de neutralitate, sprijinirea de către stat a unei viziuni seculariste şi fără Dumnezeu care, prin intermediul unor măsuri legislative devine cultură dominantă, ajungând să exercite o putere negativă faţă de alte identităţi, mai ales faţă de cele religioase, tinzând să le marginalizeze sau chiar să le elimine din sfera publică”.

Aici, serviciul audio: