Document 'Motu Proprio' al Papei despre răspunderea episcopului în domeniul carităţii

RV 01 dec 2012. "Natura intimă a Bisericii" (Intima Ecclesiae natura), cuvintele care reprezintă titlul documentului papal, "se arată printr-o întreită îndatorire: vestirea Cuvântului lui Dumnezeu (kerygma-martyria), celebrarea Sacramentelor (leiturgia) şi serviciul carităţii (diakonia). Aceste îndatoriri se presupun reciproc şi nu pot fi despărţite una de celelalte" (Scrisoarea enciclică 'Deus caritas est', nr. 25). Şi slujirea carităţii este o parte constitutivă din misiunea Bisericii, expresie de nerenunţat a esenţei sale (cfr. ibidem); toţi credincioşii au dreptul şi datoria de a se angaja personal pentru a trăi porunca cea nouă pe care Cristos ne-a lăsat-o (cfr. Ioan 15, 12), oferind omului contemporan nu doar ajutor material dar şi refacerea şi îngrijirea sufletului (cfr. Scrisoarea enciclică 'Deus caritas est', 28). Biserica este chemată şi la nivel comunitar să pună în practică diakonia carităţii, de la micile comunităţi locale la Bisericile particulare şi pînă la Biserica universală; de aceea, este nevoie şi de o 'organizare ca premisă pentru o slujire comunitară ordonată (cfr. ibid., 20), organizare articulată şi în expresii instituţionale". Pînă aici, primele rânduri din Motu Proprio semnat sâmbătă de Benedict XVI despre slujirea carităţii.

În cele cincisprezece articole, documentul papal completează o lacună normativă – semnalată deja în enciclica 'Deus caritas est' – cu privire la răspunderea episcopilor faţă de slujirea carităţii în Biserică. Vestirea Cuvântului, celebrarea Sacramentelor şi slujirea Carităţii nu pot fi separate între ele, drept care, fiind caritatea o slujire esenţial eclezială, este supusă unei atenţii deosebite din partea episcopului.

Prin Motu Proprio "Intima Ecclesiae natura" episcopul este învestit cu diferite datorii de supraveghere a organizaţiilor prezente în propria dieceză; de coordonare a diverselor entităţi, încurajându-le să colaboreze fără marginalizări; de promovare, în rândul credincioşilor, a iniţiativelor de caritate. O supraveghere care, desigur, nu trebuie să facă abstracţie de cadrul legal, urmând criterii de transparenţă şi de corectă gestiune economică; de control asupra donaţiilor care să fie compatibile cu doctrina Bisericii; de veghere asupra alegerii şi formării operatorilor carităţii. În fine, documentul încredinţează Consiliului Pontifical "Cor Unum" îndatorirea de a controla aplicarea normelor şi de a înfiinţa organisme de caritate cu acţiune internaţională.

Într-un interviu la Radio Vatican, mons. Giampietro Dal Toso, secretarul Consiliului "Cor Unum", a amintit că la nr. 32 al enciclicei "Deus caritas est", Papa evidenţia deja faptul că normele dreptului canonic nu explicitează responsabilitatea episcopului în ce priveşte activitatea caritativă. Prin acest "Motu Proprio" se explicitează în mod concret responsabilitatea episcopului diecezan în domeniul carităţii. (rv – AD)