"Why poverty?". Benedict XVI: prin curajul fraternităţii sărăcia poate fi oprită
RV 27 nov 2012.A avea curajul fraternităţii, modificând stilul
de viaţă şi modelul de dezvoltare: sunt propunerile papei Benedict XVI pentru
eradicarea sărăciei care mortifică o mare parte a umanităţii.
Îndemnurile lansate în ultimii ani de Sfântul Părinte poartă amprenta spiritului practic,
atât la nivel general cât şi personal.
Când resemnaţi, când plini de indignare
în faţa sărăciei, cea mai mare parte dintre români au aflat la Ziua Internaţională
pentru Eradicarea Sărăciei 2012 (17 octombrie) că circa 46% din populaţia ţării trăieşte
în sărăcie. Emigraţia masivă este unul din efectele cele mai vizibile, dar, în mod
neaşteptat, aceasta nu este considerată o pierdere, nici chiar în opinia publică.
Prea firave par vocile care susţin că emigraţia reprezintă mai degrabă o problemă.
Iarna demografică este doar un indiciu care pretinde noi perspective din partea celor
răspunzători de binele comun. Desigur, una e să alegi calea emigraţiei, alta e să
fii constrâns. Dar dacă e adevărat că nimeni nu-şi permite să renunţe la bătălia planetară
pentru resursele naturale, nu trebuie uitat niciodată că în cele din urmă, omul rămâne
patrimoniul cel mai preţios al unei comunităţi. Să nu fie oare o pierdere faptul că
pasiunea, creativitatea şi pregătirea a milioane de români abandonează meleagurile
natale? Când o comunitate renunţă la o generaţie, renunţă, practic, la viitor. Nu-i
mai rămâne decât să-şi pregătească retragerea de la masa vieţii. În Mesajul pentru
Ziua Migrantului şi Refugiatului 2013, Benedict XVI sublinia pe bună dreptate că statele
ar trebui să apere, împreună cu dreptul la libera circulaţie, şi dreptul de a rămâne
în patrie: "În contextul socio-politic actual", scrie Sfântul Părinte în Mesaj, "mai
înainte de dreptul de a emigra, trebuie afirmat dreptul de a nu emigra, adică, dreptul
de a fi în condiţia de a rămâne în propria ţară, repetând cu Fericitul Ioan Paul al
II-lea că «dreptul primar al omului este să trăiască în propria patrie»".
După
această paranteză, vă propunem în cele ce urmează câteva
reflecţii ale papei Benedict XVI despre drama sărăciei în timpurile
de faţă. Contribuţia este un semn de participare a postului Radio Vatican la iniţiativa
"Why poverty?" ("De ce sărăcia?"), lansată de Uniunea
Europeană de Radio şi Televiziune (EBU) pentru 29 noiembire 2012,
o zi specială de transmisiuni în Euroviziune despre sărăcie şi cei săraci.
În
primul rând trebuie menţionat îndemnul Papei prin care cere creştinilor
să nu stea pe marginea luptei pentru dreptate: • "Creştinii au datoria
de a denunţa răul, de a da mărturie şi a ţine în viaţă valorile pe care se întemeiază
demnitatea persoanei şi de a sprijini acele forme de solidaritate care promovează
binele comun, pentru ca omenirea să devină tot mai mult familie a lui Dumnezeu" (Discurs
către Fundaţia Centesimus Annus, 15 octombrie 2012).
În banca acuzaţilor,
pentru Sfântul Părinte, se află egoismul globalizat, a cărui unică preocupare este
profitul. Acesta se foloseşte de activitatea financiară care "a păgubit economia reală"
prin intermediul speculaţiilor care au dus la creşterea preţurilor la alimente. La
conducerea întreprinderilor sunt aduşi manageri care deseori, notează Papa, "răspund
numai la indicaţiile acţionarilor", fără niciun interes faţă de angajaţi. De aceeaşi
natură este şi activitatea prin care se pune mâna pe resursele ţărilor sărace, fapt
care susţine "revendicarea dreptului la superfluu" în societăţile de opulenţă.
În
ultimii ani, jocurile nu mai merg nici în Occident, iar în faţa crizei economice,
Papa îndeamnă la revizuirea stilurilor de viaţă punând tuturor o întrebare: •
"Suntem dispuşi să facem împreună o revizuire profundă a modelului dominant de dezvoltare,
pentru a-i aduce corectări în mod concertat şi clarvăzător? Cer aceasta, în realitate,
mai înainte de dificultăţile financiare imediate, starea de sănătate ecologică a planetei
şi, mai ales, criza culturală şi morală, ale cărei simptome sunt de multă vreme evidente
în orice parte a lumii" (Predica Sf. Liturghii de la 1 ianuarie 2009).
Bazându-se
pe datele publice, Papa afirmă că în lume există hrană suficientă pentru toţi, dar
cu toate acestea, mulţi oameni continuă să moară de foame. De aici, o propunere
concretă: relansarea strategică a agriculturii, dar nu ca nostalgie după un trecut
irepetabil ci ca resursă indispensabilă pentru viitor: • "Este necesar să se puncteze,
în mod cu adevărat concertat, pe un nou echilibru între agricultură, industrie şi
servicii, pentru ca dezvoltarea să fie demnă de susţinut, nimănui să nu-i lipsească
pâinea şi locul de muncă, iar apa şi celelalte resurse primare să fie păstrate ca
bunuri universale" (Angelus, 14 noiembrie 2010). Munca agricolă, observa Pontiful,
îl învaţă pe om să preţuiască valoarea sobrietăţii şi a simplităţii, să consume mai
înţelept şi responsabil bunurile materiale, să promoveze ospitalitatea şi să împartă
oboseala muncii. Nu puţini tineri au ales deja această cale. Chiar şi absolvenţi de
diferite discipline, continua Papa, au redescoperit activităţile agricole, dând astfel
răspuns nu doar la necesităţile personale şi familiale, dar şi "la un semn al timpurilor,
la o sensibilitate concretă pentru binele comun" (Angelus, 14 noiembrie 2010).
Cauzele sărăciei şi subdezvoltării, subliniază Benedict XVI, pot fi găsite
în "lipsa de fraternitate dintre oameni". Globalizarea, e adevărat, "ne
apropie mai mult unii de alţii, dar nu ne face fraţi". Egoismul dobândeşte dimensiuni
supranaţionale prin chestiunea datoriei externe a ţărilor sărace, pe care Papa cere
să fie anulată sau cel puţin redusă "fără ca aceasta să fie condiţionată de măsuri
de ajustare structurală, nefaste pentru populaţia mai vulnerabilă".
Papa a
intervenit în repetate rânduri în favoarea ţărilor sărace din sudul planetei, cerând
pentru acestea un acces mai amplu şi fără rezerve la pieţele de desfacere, la cunoştinţele
tehnologice şi ştiinţifice în posesia ţărilor bogate care le protejează "printr-o
folosire prea rigidă a dreptului la proprietate intelectuală, mai ales în domeniul
sanitar".
Dar Benedict XVI a lansat mai multe apeluri şi ţărilor industrializate:
reducerea comerţului de arme, a traficului de materii preţioase şi a scuregerii de
capital din sud; noi investiţii în domeniul vaccinurilor de combatere a bolilor din
ţările sărace. O atenţie specială este îndreptată asupra continentului african.
Însă
dincolo de instituţiile internaţionale, "fiecare om şi familie poate
şi trebuie să facă ceva": e îndeajuns ca spaţiul de viaţă al
fiecăruia să fie locuit de ceea ce Papa numeşte "o
inimă care vede": • "Omenirea nu are nevoie numai de binefăcători, dar
şi de oameni smeriţi şi cu spirit practic, care, asemeni lui Isus, să stea la dispoziţia
fraţilor împărtăşind cu ei o parte din eforturile lor. Într-un cuvânt, omenirea caută
semne de speranţă. Izvorul nostru de speranţă este în Domnul" (Discurs către Caritas
Italia, 24 noiembrie 2011).
Iubirea lui Dumnezeu schimbă lumea şi retrezeşte
speranţa, afirmă Benedict XVI. Numai în acest fel angajarea creştinilor faţă de cei
săraci porneşte de la dreptate pentru a ajunge la iubire: • "Spectacolul omului
suferind ne atinge la inimă. Dar angajarea caritabilă are un sens, desigur, filantropic,
dar şi unul care merge cu mult peste simpla filantropie. E Dumnezeu însuşi cel care
înăuntrul nostru ne face să uşurăm sărăcia. Astfel, în cele din urmă, pe El însuşi
îl ducem în lumea suferindă. Cu cât mai conştient şi mai clar îl ducem ca dar, cu
atât mai mult iubirea noastră va schimba lumea şi va redeştepta speranţa: o speranţă
în această lume şi o speranţă care merge dincolo de moarte, şi numai în acest fel
este o adevărată speranţă pentru om" (Discurs către Cor Unum, 23 ianuarie 2006).