(RV – 27 noiembrie 2012) Omul s-ar înţelege mai bine pe sine dacă şi-ar
aminti că Dumnezeu, de la începutul timpurilor, l-a chemat să încheie un legământ
strâns cu El, explică părintele iezuit Dariusz Kowalczyk, în cea de-a cincea
intervenţie radiofonică dedicată Catehismului Bisericii Catolice, de la a cărui publicare
se împlinesc 20 de ani. La cea de-a cincea întâlnire, preotul de origine poloneză,
profesor la Universitatea Pontificală Gregoriana examinează paginile în care se vorbeşte
despre etapele Revelaţiei divine:
• “Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu avem
nevoie ca Dumnezeu însuşi să ni se reveleze. Şi de fapt Dumnezeu s-a manifestat omului.
La numărul 54, Catehismul ne vorbeşte despre etapele Revelaţiei. La început Dumnezeu
s-a revelat pe sine părinţilor noştri chemându-i la o intimă comuniune (n.54). Iar
această chemare nu a fost niciodată anulată. Nici măcar în urma unei catastrofe antropologice
pe care o chemăm păcatul originar. Şi după căderea în păcat a protopărinţilor noştri,
Dumnezeu le-a oferit oamenilor legământul său de multe ori.
Istoria lui Noe
reprezintă primul text biblic în care Dumnezeu face un legământ cu omul. Curcubeul
este semnul acelui legământ. “Dumnezeu i-a spus lui Noe: 'Acesta este semnul legământului
pe care l-am stabilit între mine şi tot trupul care este pe pământ” (Gen 9,17). Catehismul
subliniază că „Legământul cu Noe este în vigoare cât ţine timpul neamurilor, până
la proclamarea universală a Evangheliei” (n.58) O astfel de afirmaţie ne face să
ne gândim la o frază misterioasă a Evangheliei după Sfântul Luca: „Ierusalimul va
fi călcat în picioare de către păgâni, până se vor împlini timpurile păgânilor” (Lc
21, 24).
Un alt legământ este cel cu Abraham. „În tine vor fi binecuvântate
toate naţiunile pământului” (Gen 12,3), i-a spus Dumnezeu lui Abraham. Poporul generat
de el va fi de fapt depozitarul promisiunilor făcute patriarhilor, şi va deveni poporul
ales. Cu acel popor Dumnezeu va face legământul de pe Sinai, dându-i prin intermediul
lui Moise, Decalogul: zece cuvinte de viaţă.
Legămintele cu Dumnezeu vor
atinge plinătatea în persoana lui Isus Cristos care “este cuvântul unic, perfect,
definitiv” (CBC, 65) al lui Dumnezeu Tatăl.
Trebuie deci să ne amintim că
facem parte din legămintele realizate de Dumnezeu cu oamenii. Astfel vom putea afla
cu mai mare uşurinţă sensul vieţii noastre: în istoria lui Noe, Abraham şi mai ales
Isus, Revelatorul şi Revelaţia întrupată”.