Artistul, mărturisitor al frumuseţii credinţei: Papa, în mesajul adresat Academiilor
Pontificale
(RV – 22 noiembrie 2012) „Artistul este un mărturisitor al frumuseţii credinţei”,
a spus Benedict al XVI-lea într-un mesaj trimis cardinalului Gianfranco Ravasi,
preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii. Mesajul a fost trimis
cu ocazia celei de-a XVII-a şedinţe publice a Academiilor Pontificale, reunite miercuri
după-amiază la Aula Magna a palatului Pius al X-lea, cu tema “Pulchritudinis fidei
testis. Artistul, precum Biserica, mărturisitor al frumuseţii credinţei”. Titlul
face trimitere la „Motu Propriu” cu care Benedict al XVI-lea a dorit să unească recent
Comisia Pontificală pentru Bunuri Culturale ale Bisericii cu Consiliul Pontifical
al Culturii. „Frumuseţea credinţei” – a explicat Sfântul Părinte – nu poate fi niciodată
obstacol al creaţiei frumuseţii artistice, pentru că constituie într-un anumit fel
limfa vitală a orizontului ultim”. „Adevăratul artist” – continuă Benedict al XVI-lea
citând Mesajul Conciliului Vatican al II-lea adresat artiştilor – este păstrătorul
frumuseţii lumii şi, graţie deosebitei sale sensibilităţi estetice şi a intuiţiei
sale poate surprinde şi însuşi mai profund decât ceilalţi frumuseţea propriei credinţe
şi poate să o reexprime şi să o comunice cu propriul limbaj”. El poate să participe,
prin contribuţia sa specifică şi originală la aceiaşi vocaţie şi misiune a Bisericii,
în special când prin diferite expresii artistice el doreşte sau este chemat să realizeze
opere de artă direct legate de experienţa de credinţă şi de cult, de acţiunea liturgică
a Bisericii, a cărei centralitate este definită de Conciliul Vatican al II-lea prin
cunoscuta expresie “fons et culmen” („izvor şi culme”). În final, citând o expresie
scrisă în 1931 de Giovanni Battista Montini (papa Paul al VI-lea), pe atunci preot,
Benedict al XVI-lea aminteşte îndemnul adresat făuritorilor de artă sacră de a exprima
inefabilul, iniţiindu-se în cele tainice bisericeşti „pentru a atinge cu experienţa
simţurilor vreun ecou, vreo palpitaţie a Luminii invizibile”. Benedict al XVI-lea
încheie mesajul invitându-i pe artişti, al începutul Anului Credinţei, să facă aşa
încât parcursul lor artistic să poată deveni asemenea unui itinerariu integral, în
care toate dimensiunile existenţei umane să fie implicate, încât să poată da mărturie
în mod eficient despre frumuseţea credinţei în Isus Cristos, imaginea harului lui
Dumnezeu care iluminează istoria umanităţii”.