Întâlnirea cu Dumnezeu înalţă potenţialul uman. "Cred pentru că este absurd" nu este caracteristic Bisericii Catolice: Benedict XVI la cateheza audienţei generale

RV 21 nov 2012. Înainte de apelul la pace pentru Orientul Mijlociu, adresat la încheierea audienţei generale de miercuri în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte a prezentat o amplă cateheză despre legătura dintre credinţă şi raţiune. Papa a subliniat astfel caracterul rezonabil, inteligibil al credinţei, care nu devine, prin aceasta un fapt doar de natură intelectuală. Principiul "cred pentru că e absurd" nu reprezintă modul catolic de a înţelege credinţa, a spus Benedict XVI la audienţă.

Chestiunea a solicitat în decursul timpului minţile cele mai luminate ale creştinătăţii. Benedict XVI, învăţător în ale credinţei în vremuri în care aceasta are nevoie să fie repropusă în mod incisiv, a reluat întrebarea dintotdeauna: a crede are legătură cu raţiunea omului, şi în special, cu ştiinţa? Cei prezenţi miercuri în aula audienţelor generale au avut parte de o reflecţie de mare densitate:
• "Credinţa te face să-ţi dai seama că întâlnirea cu Dumnezeu valorizează, desăvârşeşte şi înalţă ceea ce este adevărat, bun şi frumos în om; (...) este un 'sapere' (în latină), şi anume o cunoaştere care dă gust vieţii, un gust nou de a exista, un fel de a fi în lume care poartă gustul bucuriei. (...) Este cunoaşterea lui Dumnezeu-Iubire, graţie iubirii sale. Iubirea lui Dumnezeu te face să vezi, îţi deschide ochii, îţi permite să cunoşti întreaga realitate, dincolo de perspectivele înguste ale individualismului şi subiectivismului care dezorientează conştiinţele".

Aşadar, credinţa te face să-l cunoşti pe Dumnezeu mai ales printr-o întâlnire de iubire, vitală, cu El. Altfel spus, credinţa nu este doar un fapt intelectual, a reluat Sfântul Părinte, şi cu toate acestea aspectul rezonabil, inteligibil al credinţei nu este o contradicţie. Creştinul catolic, a lămurit Benedict XVI, nu este niciodată unul care crede împotriva raţiunii iar formula "cred pentru că e absurd" nu este tipică pentru credinţa Bisericii. "Dumnezeu nu este absurd, ci mai degrabă mister", a spus Papa. "Misterul, la rândul său, nu este iraţional, ci belşug de înţelesuri, de semnificaţie, de adevăr. Dacă, privind la mister, raţiunea vede întuneric, nu este pentru că în mister nu s-ar afla lumină, ci, mai degrabă, pentru că este prea multă lumină. La fel ca atunci când ochii omului se îndreaptă direct spre soare ca să-l vadă, văd de fapt numai întuneric; dar cine ar spune că soarele nu este luminos, mai mult, izvorul luminii?"

Dumnezeu care iluminează credinţa prin harul său, a continuat Sf. Părinte, deschide orizonturi noi şi infinite de explorat. De aceea, credinţa constituie un stimulent la noi şi noi căutări, fără a se opri niciodată. "Este falsă prejudecata anumitor gânditori moderni", a spus Pontiful, "potrivit cărora raţiunea umană ar fi ca şi blocată de dogmele credinţei. Este adevărat contrariul, cum au arătat marii învăţători ai tradiţiei catolice (...) Intelectul şi credinţa, în faţa Revelaţiei divine nu sunt străini sau antagonişti, ci ambele sunt condiţii de a-i înţelege sensul, de a-i recepta mesajul autentic, apropiindu-se de pragul misterului".

"Credinţa catolică este aşadar rezonabilă şi susţine încrederea şi în raţiunea umană", a spus Benedict XVI care, citând rând pe rând cele mai cunoscute afirmaţii ale gânditorilor creştini – de la Sf. Paul la Fericitul Ioan Paul al II-lea, trecând pe la Sf. Augustin – ajunge să pună degetul pe o altă rană: raportul dintre credinţă şi ştiinţă. Şi ştiinţa fiind, de fapt, însetată de cunoaştere şi adevăruri, care sunt autentice numai dacă se arată deschise faţă de adevăratul bine al umanităţii, de exemplu, faţă de apărarea vieţii şi a sănătăţii. "Importante", a spus Papa, "sunt şi cercetările menite să descopere secretele planetei noastre şi ale universului, în conştiinţa că omul se află la vârful creaţiei nu ca să o exploateze fără criterii, ci să o păstreze şi să o facă locuibilă. În acest fel credinţa, trăită în mod adevărat, nu intră în conflict cu ştiinţa, mai degrabă cooperează cu aceasta, oferind criterii de bază ca să promoveze binele tuturor, cerându-i să renunţe numai la acele tentative care, fiind în contrast cu planul originar al lui Dumnezeu, pot avea efecte care se întorc împotriva omului însuşi".

De aici, a reluat Papa, se conturează un alt aspect în favoarea faptului că a crede este rezonabil: pentru că dacă credinţa consideră ştiinţa 'o aliată preţioasă' pentru înţelegerea planului lui Dumnezeu asupra universului, credinţa 'permite progresului ştiinţific să se realizeze întotdeauna pentru binele şi adevărul omului, rămânând credincios acestui plan":
• "Fără Dumnezeu, de fapt, omul se pierde pe sine. Mărturiile celor care ne-au precedat şi şi-au consacrat viaţa Evangheliei, o confirmă pentru totdeauna. Este rezonabil să crezi, este în joc existenţa noastră. Se merită să te dăruieşti pentru Cristos, El singur împlineşte aspiraţiile noastre de adevăr şi bine înrădăcinate în sufletul fiecărui om".

La încheierea rezumatului în diferite limbi, Benedict XVI a amintit de solemnitatea "Cristos, Regele Universului", duminica viitoare, ultima din timpul liturgic de peste an a calendarului roman sau latin, îndemnând tinerii, bolnavii şi mirii să facă din Cristos "centrul" vieţii: de la El vor primi astfel curaj în orice alegere de fiecare zi, ajutor pentru a înţelege valoarea răscumpărătoare a suferinţei trăită în uniune cu El, sprijin în a recunoaşte prezenţa Domnului în viaţa conjugală, pentru a participa la edificarea Împărăţiei sale de iubire şi de pace.

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict XVI la încheierea audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI, Binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

(rv – A. De Carolis/AD)

Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică: