Sănătatea nu este o marfă nici un bun rezervat câtorva oameni: Benedict XVI, la audienţa
cu membrii Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari
RV 17 nov 2012.Sănătatea, bun universal de asigurat tuturor,
nu trebuie să fie supusălegilor economiei de piaţă: primind
sâmbătă în audienţă membrii Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari, reuniţi
zilele trecute într-o importantă Conferinţă Internaţională pe tema "Spitalul, loc
de nouă evanghelizare. Misiune umană şi spirituală", Benedict XVI a denunţat tendinţa
care duce în societatea noastră la pierderea capacităţii de a se îngriji cu iubire
de cel suferind. • "Dacă pe de o parte, datorită progreselor din domeniul
tehnico-ştiinţific, creşte capacitatea de vindecare fizică a celui bolnav,
pe de alta, apare tot mai slabă capacitatea de 'a se îngriji' de persoana suferindă,
considerată în aspectul ei integral şi unic".
Papa observă că timpurile
de criză economică susbstrag resurse destinate sănătăţii, dar, cu toate acestea, "nu
trebuie uitată niciodată atenţia specială datorată demnităţii persoanei suferinde".
"Chiar şi într-un atare context, spitalele şi structurile de asistenţă trebuie să-şi
regândească propriul rol pentru a evita ca sănătatea, în loc să fie un bun universal
de asigurat şi apărat, să devină o simplă 'marfă' supusă la legile economiei de piaţă,
aşadar, un bun rezervat câtorva oameni".
"S-ar părea deci",
spune Papa în discursul său, "că se întunecă orizonturile etice
ale ştiinţei medicale, care riscă să uite faptul că vocaţia sa
este aceea de a fi în serviciul omului şi al omului întreg, în diferitele faze
ale existenţei lui". "De la cel care optează să lucreze în lumea suferinţei,
trăind propria activitate ca o 'misiune umană şi spirituală', se cere o competenţă
ulterioară, care merge dincolo de titlurile academice".
Benedict XVI s-a adresat
"profesioniştilor şi voluntarilor" din domeniul sănătăţii, spunând că este vorba de
"o vocaţie specială, care are nevoie de studiu, sensibilitate şi experienţă". Împreună
cu Conciliul Vatican II, Papa a amintit că Biserica "nu are puterea de a procura sănătatea
trupească dar poate îmbrăţişa ceea ce a definit "ştiinţa creştină a suferinţei": •
"Cristos nu a suprimat suferinţa, nici nu a vrut să ne dezvăluie
pe deplin misterul acesteia, dar a luat-o asupra sa, şi aceasta ne
este îndeajuns pentru a-i înţelege întreaga valoare".
"Faptul
de a fi catolici", a spus Papa medicilor şi voluntarilor, "vă dă o răspundere mai
mare în domeniul societăţii şi al Bisericii". Celor bolnavi, a amintit Sfântul Părinte,
Conciliul Vatican II le-a spus: "nu sunteţi abandonaţi, nici inutili". Şi aici, a
făcut trimitere la câteva figuri exemplare: Sfinţii Iosif Moscati, Riccardo Pampuri,
Gianna Beretta Molla, Ana Schäffer şi slujitorul lui Dumnezeu Jérôme Lejeune. "Spitalul
poate fi înţeles ca 'loc în care relaţia de îngrijire nu este meserie ci misiune,
unde caritatea Bunului Samaritean este prima catedră iar chipul omului suferind, chipul
însuşi al lui Cristos". "Acolo unde Biserica se face vehicul al prezenţei lui Dumnezeu,
devine în acelaşi timp instrument de adevărată umanizare a omului şi a lumii". "Este
de dorit ca limbajul 'ştiinţei creştine al suferinţei' – din care fac parte compasiunea,
solidaritatea, împărtăşirea, abnegaţia, gratuitatea şi dăruirea de sine – să devină
lexicul universal al celor care lucrează în domeniul asistenţei sanitare". "Este limbajul
Bunului Samaritean din parabola Evangheliei", a evidenţiat Benedict XVI, pentru a
aminti că, potrivit Fericitului Ioan Paul al II-lea, această parabolă "poate fi considerată
'una din componentele esenţiale ale culturii morale şi civilizaţiei universal umane".
"Mai mult ca oricând", a încheiat Benedict XVI, "societatea noastră
are nevoie de 'buni samariteni' cu inimă mare şi braţele deschise pentru toţi, în
convingerea că 'măsura umanităţii se determină esenţial după raportul cu suferinţa
şi omul suferind". Drept care, a fost asigurarea Papei, "nicio lacrimă,
fie a celui care suferă, fie a celui care-i stă aproape, nu este pierdută înaintea
lui Dumnezeu".