Cine face loc bătrânilor, face loc vieţii: Benedict al XVI-lea, în vizită la casa „Trăiască vârstnicii”

(RV – 12 noiembrie 2012) Sfântul Părinte a vizitat luni dimineaţă casa de tip familial pentru bătrâni cu numele „Trăiască vârstnicii, din Roma, gestionată de comunitatea „Sfântul Egidiu”, unde a fost primit cu deosebită căldură.
Întâlnirea a fost dorită cu ocazia Anului European al îmbătrânirii active şi al solidarităţii dintre generaţii.

Discursul Episcopului Romei a pus accentul pe afecţiune şi înţelegere, exprimând astfel apropierea sa sufletească faţă de oaspeţii casei de tip familial „Trăiască Vârstnicii”.

• „Vin în mijlocul vostru ca Episcop al Romei, dar şi ca o persoană în vârstă în vizită la cei din aceiaşi generaţie. Ar fi de prisos să spun că nu-mi sunt străine dificultăţile, problemele şi limitele acestei vârste şi ştiu că aceste dificultăţi sunt agravate pentru mulţi de criza economică”.

Aceste dificultăţi sunt deseori unite cu tristeţea ce însoţeşte amintirile din trecut şi cu ideea că această etapă a vieţii este „un timp al apusului” vieţii, dar Benedict al XVI-lea îi sfătuieşte pe cei de-o vârstă cu el „să nu se devină prizonieri ai tristeţii”:

• “Aş vrea să vă spun cu profundă convingere că este frumos să fii vârstnic! La orice vârstă trebuie descoperită prezenţa şi frumuseţea binecuvântării lui Dumnezeu şi aspectele preţioase pe care le conţine”.

Este frumos să trăieşti chiar şi în ciuda vreunei infirmităţi sau limitări, a adăugat Episcopul Romei. O viaţă lungă este o binecuvântare din partea Domnului, „un dar de apreciat şi de valorificat” în ciuda „unei societăţi dominate de logica eficienţei şi a profitului” ce-i respinge pe cei vârstnici, considerându-i „neproductivi şi inutili

• “De multe ori se simte suferinţa celor care sunt marginalizaţi şi care trăiesc departe de propria casă sau în solitudine. Cred că ar trebui să se intervină cu o mai mare angajare, începând cu familiile şi cu instituţiile publice pentru a face aşa încât vârstnicii să poată rămâne în propriile case”.

Calitatea unei societăţi, a unei civilizaţii se judecă după modul în care se are grijă de bătrâni şi de locul care le este rezervat în societate, a explicat Sfântul Părinte.

• „Cine face loc bătrânilor, face loc vieţii! Cine-i acceptă pe cei vârstnici acceptă viaţa!”

Benedict al XVI-lea a evidenţiat rolul important avut de comunitatea Sfântul Egidiu, care a deschis case de tip familial la Roma şi în alte locuri, ajutând să se înţeleagă că Biserica este o familie în care fiecare trebuie să se simtă acasă şi unde domneşte logica gratuităţii şi a iubirii, nu cea a profitului şi a posesiei.

Vizita Sfântului Părinte, ce se înscrie în Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, este şi un mod de a evidenţia încă o dată că „vârstnicii sunt o valoare pentru societate şi mai ales pentru tineri”.

• “Nu poate exista adevărată creştere umană şi educaţie fără o legătură rodnică cu cei înaintaţi în vârstă, căci însăşi existenţa lor este precum o carte deschisă în care generaţiile tinere pot găsi indicaţii preţioase pentru parcursul vieţii”.

Însă, Benedict al XVI-lea a atras atenţia că nu trebuie ascunsă realitatea nevoii de ajutor în această etapă a vieţii, ce reprezintă în acelaşi timp o modalitate de a simţi afecţiunea celor din jur:

• „Nimeni nu poate trăi fără ajutor: fiinţa umană este relaţională. Şi în această casă văd, cu plăcere, că cei care ajută şi cei care sunt ajutaţi formează o unică familie, ce are ca limfă vitală iubirea”.

Îndemnul Papei este ca vârstnicii să aprofundeze raportul cu Dumnezeu, iar societatea să-şi amintească că bătrânii „sunt o bogăţie, chiar şi atunci când sunt bolnavi sau suferinzi”.

Aici, serviciul audio: