“Nimeni nu este atât de sărac încât să nu poată dărui ceva”: Benedict al XVI-lea la
rugăciunea “Angelus”
(RV – 11 noiembrie 2012) În Ziua Recunoştinţei celebrată în Italia pe 11 noiembrie,
la rugăciunea mariană „Angelus”, Benedict al XVI-lea a îndemnat la„un stil
de viaţă înrădăcinat în credinţă”, spunându-le credincioşilor adunaţi în piaţa
„Sfântul Petru” în ciuda vremii ploioase că „nimeni nu este atât de sărac încât să
nu poată dărui ceva”.
Două femei foarte sărace, dar cu mare credinţă în Dumnezeu,
văduvele despre care vorbeşte Evanghelia duminicii, sunt protagonistele a două episoade
biblice, izvor al „unei preţioase învăţături despre credinţă”, a evidenţiat Episcopul
Romei. Prima este capabilă să-i dăruiască profetului Ilie, în timp de foamete, puţinul
care-i rămăsese: un pumn de făină şi o picătură de ulei pentru o singură turtă, dar
pentru că era tot ceea ce avea este recompensată.
A doua văduvă este observată
de Isus aruncând în cutia obolului două monezi, ultimele rămase, şi de aceea darul
ei este cu mult mai mare decât al acelora care dăruiesc din ceea ce le prisoseşte.
Cele două femei, sărmane văduve sunt un model explicit de credinţă:
•
„Credinţa lor apare ca o atitudine interioară specifică celor care-şi clădesc
propria viaţă pe Dumnezeu, pe Cuvântul său şi se încred în El pe deplin”.
Dar
condiţia obiectivă de necesitate nu este suficientă, Dumnezeu cere o adeziune de credinţă
liberă, aşa cum explică Sfântul Părinte:
• „Dumnezeu cere întotdeauna
adeziunea noastră de credinţă liberă, ce se exprimă în iubirea faţă de El şi faţă
de aproapele. Nimeni nu este atât de sărac încât să nu poată dărui ceva. Şi de fapt
ambele văduve din lecturile duminicii îşi demonstrează credinţa împlinind un gest
de caritate”.
Şi, observă Sfântul Părinte, “cele două văduve, atestă
unitatea indivizibilă dintre credinţă şi caritate, ca şi între iubirea de Dumnezeu
şi iubirea de aproapele”. Citându-l pe Sfântul Leon cel Mare, sărbătorit în calendarul
roman sau latin pe 10 noiembrie, Benedict al XVI-lea observă:
• “Pe
cântarul justiţiei divine nu este cântărită cantitatea celor doi bani, ci greutatea
bunătăţii inimii”.
Şi, referindu-se la semnificaţia gesturilor
de caritate în ochii lui Dumnezeu, a spus:
• „Nici un gest de bunătate
nu este lipsit de sens în faţa lui Dumnezeu şi nici un gest de îndurare
nu rămâne fără rod”.
Sfântul Părinte a invocat-o pe Preasfânta Fecioară
Maria, “modelul perfect de dăruire de sine, punându-şi cu totul încrederea în Dumnezeu:
•
„Maica Domnului să ne ajute pe fiecare în acest An al Credinţei la întărirea
încrederii în Dumnezeu şi în Cuvântul său”.
După rugăciunea mariană,
Sfântul Părinte a omagiat-o pe Maria Luisa Prosperi, proclamată Fericită sâmbătă,
la Spoleto, o călugăriţă şi abatesă benedictină deosebit de legată de Pasiunea lui
Cristos.
Gândul lui Benedict al XVI-lea s-a îndreptat apoi spre Ziua Recunoştinţei
în Italia, ajunsă la cea de-a 62-a ediţie, şi la tema acestei Zile, aleasă în contextul
Anului Credinţei:
• Tema: „Încrede-te în Domnul şi împlineşte binele:
vei locui pământul” se referă la necesitatea unui stil de viaţă înrădăcinat în credinţă,
pentru a recunoaşte cu suflet plin de gratitudine mâna creatoare şi prevăzătoare a
lui Dumnezeu, care-şi hrăneşte fiii. Un salut şi o urare tuturor agricultorilor”.
În
cadrul saluturilor finale, un gând special a fost adresat credincioşilor polonezi,
cu ocazia Sărbătorii Independenţei ce „aminteşte” – a spus Papa – „credinţa înaintaşilor
voştri, istoria, şi forţa spirituală a recentelor generaţii, fundament pe care trebuie
costruită prosperitatea patriei voastre”.