Invitat, Isus participă la mese, însă cheamă doar la Cina pascală

(RV - 4 noiembrie 2012) Observăm că în Evanghelii, Isus răspunde cu plăcere şi de multe ori invitaţiilor la masă, dar nu citim vreun episod în care să fi invitat pe alţii la o masă oferită de el decât la Cina cea de Taină, la ospăţul pascal în care se dăruieşte pe sine ca hrană şi băutură, anticipare a ospăţului veşnic la masa Împărăţiei lui Dumnezeu.

Într-adevăr, îl găsim mai întâi la nunta din Cana Galileei, împreună cu apostolii şi Maria, mama sa; apoi îl vedem la masă nu numai în casa Martei şi Mariei, la prietenul său Lazăr, ci şi la Simon leprosul ca şi la alţi diferiţi farisei. Participă la banchetul dat de Zaheu, acasă la el, după chemarea sa; îl vedem stând la masă cu păcătoşii încât îşi atrage critica fariseilor.

Notăm şi că de fiecare dată, la asemenea mese, Isus vorbeşte despre religie, abordează subiecte menite să-i orienteze şi să-i conducă pe comeseni la Dumnezeu.

Astfel în Evanghelia după Sfântul Luca 14,1.7-11 Isus intră în casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbătă, ca să stea la masă şi observând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus asemănarea despre cum să se comporte în ocuparea locurilor. Nu este vorba despre o strategie umană meschină de a ocupa ultimul loc pentru a fi invitat mai sus.

Isus vrea să înveţe că aşa cum la mese, revine stăpânului casei să stabilească locul pentru fiecare invitat, la fel la masa Împărăţiei, revine lui Dumnezeu stabilirea locurilor pentru cei aleşi. A gândi altfel, înseamnă a fi încrezut, prezumţios.

La fel tot în cap. 14,12-14 al Evangheliei după sfântul Luca, - perciopă pe care o citim la Sfânta Liturghie luni 5 noiembrie - Isus vorbeşte despre invitaţii la masă care la rândul lor pot răspunde cu o invitaţie pe măsură.

Deci Isus nu opreşte de a sta la masă cu rudele, cu prietenii pentru a întări legăturile familiale, ci participă bucuros el însuşi atunci când e invitat.

Astăzi sunt frecvente prânzurile, cinele, recepţiile, mesele de lucru. Dar adesea acestea se dovedesc ritualuri sociale şi ceremonii plicticoase organizate pentru a-i studia pe alţii sau pentru stabili legături, a face cunoştinţe de care participanţii se folosesc la nevoie. La aceste întâlniri persoanele cinstitte participă cu mai puţină plăcere şi dacă o fac se întorc dezamăgite. Nu totdeauna a sta împreună cu alţii este edificator sub aspect moral. Nu întotdeauna mesele sunt expreia unei prietenii pe care participanţii vor să o cultive, ci simplu calcul de interese pentru avantaje personale.

Conclude Isus: „Când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. Atunci ferice de tine, căci ei nu au cu ce să-ţi răsplătească şi îţi vei primi răsplata la învierea celor drepţi".

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci