Invitat, Isus participă la mese, însă cheamă doar la Cina pascală
(RV - 4 noiembrie 2012)Observăm că în Evanghelii, Isus răspunde cu plăcere
şi de multe oriinvitaţiilor la masă, dar nu citim vreun episod
în care să fi invitat pe alţii la o masă oferită de el decât la Cina cea de
Taină, la ospăţul pascal în care se dăruieşte pe sine ca hrană şi băutură, anticipare
a ospăţului veşnic la masa Împărăţiei lui Dumnezeu.
Într-adevăr, îl găsim
mai întâi la nunta din Cana Galileei, împreună cu apostolii şi Maria, mama sa; apoi
îl vedem la masă nu numai în casa Martei şi Mariei, la prietenul său Lazăr, ci şi
la Simon leprosul ca şi la alţi diferiţi farisei. Participă la banchetul dat de Zaheu,
acasă la el, după chemarea sa; îl vedem stând la masă cu păcătoşii încât îşi atrage
critica fariseilor.
Notăm şi că de fiecare dată, la asemenea mese, Isus vorbeşte
despre religie, abordează subiecte menite să-i orienteze şi să-i conducă pe comeseni
la Dumnezeu.
Astfel în Evanghelia după Sfântul Luca 14,1.7-11 Isus intră în
casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbătă, ca să stea la masă şi
observând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus asemănarea despre
cum să se comporte în ocuparea locurilor. Nu este vorba despre o strategie umană meschină
de a ocupa ultimul loc pentru a fi invitat mai sus.
Isus vrea să înveţe că
aşa cum la mese, revine stăpânului casei să stabilească locul pentru fiecare invitat,
la fel la masa Împărăţiei, revine lui Dumnezeu stabilirea locurilor pentru cei aleşi.
A gândi altfel, înseamnă a fi încrezut, prezumţios.
La fel tot în cap. 14,12-14
al Evangheliei după sfântul Luca, - perciopă pe care o citim la Sfânta Liturghie
luni 5 noiembrie - Isus vorbeşte despre invitaţii la masă care la rândul lor pot
răspunde cu o invitaţie pe măsură.
Deci Isus nu opreşte de a sta la masă cu
rudele, cu prietenii pentru a întări legăturile familiale, ci participă bucuros
el însuşi atunci când e invitat.
Astăzi sunt frecvente prânzurile, cinele,
recepţiile, mesele de lucru. Dar adesea acestea se dovedesc ritualuri sociale şi ceremonii
plicticoase organizate pentru a-i studia pe alţii sau pentru stabili legături, a face
cunoştinţe de care participanţii se folosesc la nevoie. La aceste întâlniri persoanele
cinstitte participă cu mai puţină plăcere şi dacă o fac se întorc dezamăgite. Nu totdeauna
a sta împreună cu alţii este edificator sub aspect moral. Nu întotdeauna mesele sunt
expreia unei prietenii pe care participanţii vor să o cultive, ci simplu calcul de
interese pentru avantaje personale.
Conclude Isus: „Când dai un ospăţ, invită-i
pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. Atunci ferice de tine, căci ei
nu au cu ce să-ţi răsplătească şi îţi vei primi răsplata la învierea celor drepţi".