Editorial european: „Transmiterea de motive pentru a crede”

(RV – 5 noiembrie 2012) „Transmiterea de motive pentru a crede” este titlul editorialului european din luna noiembrie, scris de Pietro Cocco, jurnalist la Radio Vatican. Ce motive ne-ar putea determina să credem chiar şi la finalul unei zile dificile? Iată reflecţia jurnalistului italian:

• „La finalul meritat al fiecărei zile dificile, Doamne nu vrei să ne spui ce semnificaţie are? Încât tu să poţi găsi vreun motiv pentru a crede? Astfel se exprimă cântăreţul şi compozitorul american Bruce Springsteen într-unul din albumele cele mai îndurerate privind condiţia umană şi socială din ţara lui.

Cuvintele sale depăşesc graniţele geografice. Întrebarea lui constituie şi aici, în Europa, una din problemele de fond ale culturii contemporane, acutizată de criza economică şi de neînţelegerea, pe care mulţi o resimt, între realitatea pe care o trăiesc şi posibilitatea existenţei unui sens dincolo de aceasta.

Pentru credincioşi este clar că se poate vorbi de criză de credinţă şi de excluderea lui Dumnezeu din orizontul vieţii, dar există şi un alt aspect ce are întâietate. Acesta priveşte posibilitatea ca semnificaţia însăţi să poată fi transmisă pentru ca credinţa să poată fi împărtăşită. Este prea puternică senzaţia de gol, de izolare, pe care multe persoane o experimentează, de pierdere de identitate.

Pe baza cărei gândiri împărtăşite, sentimente, încredere reciprocă şi aşteptări este posibilă transmiterea vreunei raţiuni pentru a crede?

Pentru a putea transmite ceva suntem chemaţi la o nouă operă de aculturaţie a gândirii şi credinţei, pentru ca cuvintele şi orizonturile pline de semnificaţie să se identifice cu existenţa tuturor bărbaţilor şi femeilor de azi. Este necesară folosirea inteligenţei şi a inimii, după cum spune neobosit Benedict al XVI-lea, astfel încât să fie reluată o istorisire comună iar cei ce au darul credinţei să se deschidă către Dumnezeu.

În această operă sunt necesare persoane dotate de inteligenţă care să ştie să păstreze memoria. Pentru că, repetă în mod profetic Benedict al XVI-lea, un mod de a raţiona abstract, anti-istoric în sensul de a se putea domina totul, eliberându-se de toate tradiţiile şi valorile culturale, face ca viaţa să fie de netrăit, înlătură pământul pe care se sprijină picioarele şi orice căldură din vetrele convieţuirii umane.

Această muncă de aculturaţie, de transmitere a valorilor, de dialog între culturi şi credinţe cheamă în joc inima persoanelor, adică capacitatea de a trăi dimensiunea relaţională şi comunitară.

Este de fapt inima cea care, liberă, ne poate face să-l cunoaştem pe celălalt ca pe un frate. Doar acest lucru ne va permite să remediem slăbiciunile pe care le trăim, să însănătoşim nedreptăţile şi solitudinea de care suferă mare parte din umanitate, începând cu oraşul nostru. Şi vom putea găsi astfel motive de a crede la finalul unei zile grele”.

Aici, serviciul audio: