Doar trecând pragul morţii putem contempla Faţa lui Dumnezeu: Papa, la Sfânta Liturghie
pentru cardinalii răposaţi
(RV – 3 noiembrie 2012) Creştinul trebuie să privească cu speranţă la moarte
pentru că doar trecându-i pragul îl putem contempla pe Dumnezeu, a spus Benedict
al XVI-lea la Sfânta Liturghie pentru cardinalii şi episcopii decedaţi în ultimul
an, celebrată sâmbătă, 3 noiembrie, în bazilica vaticană.
Sfântul Părinte
a amintit încă o dată că speranţa noastră stă în iubirea lui Dumnezeu ce iradiază
de pe Crucea lui Cristos.
„Cum răspundem noi creştinii fenomenului morţii?”
În omilia dedicată semnificaţiei pe care omul contemporan o atribuie sfârşitului vieţii
sale pământeşti, Benedict al XVI-lea pleacă de la această întrebare fundamentală.
Creştinul este chemat să răspundă la această întrebare „cu credinţă în Dumnezeu, cu
o privire de adâncă speranţă, fondată pe Moartea şi Învierea lui Isus Cristos”.
•
“Şi atunci moartea se deschide spre viaţă, spre viaţa eternă, care nu este o dublură
la infinit a timpului prezent, ci este ceva total nou. Credinţa ne spune
că adevărata imortalitate spre care aspirăm nu este o idee, un concept, ci o relaţie
de comuniune deplină cu Dumnezeu cel viu”.
O comuniune ce înseamnă „a
fi în mâinile lui Dumnezeu, în iubirea sa şi a deveni în El una cu toţi fraţii şi
surorile pe care El le-a creat şi mântuit, cu întreaga creaţie”, a spus Episcopul
Romei, explicând că „speranţa noastră este pusă în iubirea lui Dumnezeu care străluceşte
în Crucea lui Cristos şi face să răsune în inimă cuvintele lui Isus către tâlharul
cel bun: 'Astăzi vei fi cu mine în paradis'”.
• “Aceasta este viaţa
ajunsă la plinătate: viaţa în Dumnezeu, o viaţă pe care noi astăzi o putem doar zări
aşa cum se zăreşte cerul senin prin ceaţă”.
Benedict al XVI-lea s-a oprit
asupra mărturiei date de cei zece cardinali şi de arhiepiscopii şi episcopii decedaţi
în ultimul an. Putem recunoaşte în ei pe prietenii Domnului care, încrezători în promisiunea
sa, „chiar şi în timp de persecuţii”, au păstrat bucuria credinţei.
• “Păstorii
pe care îi amintim astăzi au slujit Biserica cu fidelitate şi iubire, înfruntând uneori
grele încercări pentru a asigura atenţie şi grijă turmei ce le fusese
încredinţată”.
De asemenea aceşti păstori “au oferit o preţioasă contribuţie
perioadei post-conciliare, timp de reînnoire în întreaga Biserică”, a evidenţiat Benedict
al XVI-lea. Referindu-se apoi la speranţa garantată de Cristos „care a voit să trăiască
experienţa trupească a morţii pentru a triumfa asupra ei prin Înviere”, Sfântul Părinte
a explicat că, graţie Misterului pascal al lui Isus, „trecând pragul morţii, ochii
noştri îl vor putea vedea pe Dumnezeu şi-i vor putea contempla Faţa”.
Sfântul
Părinte a amintit de asemenea de importanţa de a face o vizită celor dragi, la cimitir:
• “Cimitirele constituie un fel de adunare în care cei vii îşi întâlnesc
răposaţii şi împreună întăresc legăturile unei comuniuni pe care moartea nu a putut
să o întrerupă”.