Benedict al XVI-lea: Azi, necesară evanghelizarea privind realitatea morţii şi a vieţii eterne

(RV – 2 noiembrie 2012) În ziua în care Biserica îi comemorează în mod solemn pe credincioşii răposaţi, în bazilica „Sfântul Petru”, la mormintele Papilor, ora 18, moment de rugăciune pentru pontifii decedaţi, prezidat de Benedict al XVI-lea.

Sâmbătă, 3 noiembrie, la ora 11.30, Sfântul Părinte va celebra tot în bazilica vaticană o Sfântă Liturghie de pomenire a cardinalilor şi episcopilor morţi în cursul acestui an. Vă propunem în continuare câteva reflecţii ale papei Benedict al XVI-lea despre comemorarea răposaţilor şi despre semnificaţia morţii pentru un creştin:

“Separarea de legăturile afective pământeşti este desigur dureroasă, dar un trebuie să ne înspăimânte” pentru că aceasta „nu poate rupe legătura profundă care ne uneşte cu Dumnezeu”. Benedict al XVI-lea subliniază această certitudine a creştinului ce pune în lumină paradoxul omului contemporan care, pe de o parte, a redus semnificativ contactul cu spiritualitatea creştină, iar pe de altă parte, în faţa morţii, caută aflarea vreunei trascendenţe paralele.

• „Omul modern aşteaptă încă viaţa eternă sau consideră că aceasta aparţine unei mitologii ce este deja depăşită?”. Episcopul Romei lansa această întrebare la audienţa generală din 2 noiembrie 2005, continuându-şi astfel reflecţia: „În timpurile noastre, mai mult decât în trecut, suntem atât de absorbiţi de cele pământeşti, încât apare uneori dificil să ne gândim la Dumnezeu ca la protagonistul istoriei şi al propriei vieţi”. (Benedict al XVI-lea, la audienţa generală din 2 noiembrie 2005)

Pornind de la această reflecţie, Benedict al XVI-lea ne îndeamnă să ne reasumăm dimensiunea morţii, insistând asupra necesităţii unei noi evanghelizări privind această realitate, cuvinte ce apar mai actuale ca oricând, mai ales în contextul temei recentului Sinod ce a avut loc în Vatican.

• „Şi astăzi este necesară evanghelizarea privind realitatea morţii şi a vieţii eterne, realităţi deosebit de expuse credinţelor superstiţioase şi sincretismelor, pentru ca adevărul creştin să nu rişte să se amestece cu mitologii de diferite feluri”. (Benedict al XVI-lea, la rugăciunea „Angelus” din 2 noiembrie 2008)

Dar întrebarea fundamentală se referă la semnificaţia morţii pentru un creştin. Mentalitatea dominantă ne conduce la a crede că după moarte nu există nimic. Dar „pentru cine crede în Cristos şi în Învierea sa, calea morţii este în realitate o cale a speranţei”, explică Sfântul Părinte. De aceea, cine recunoaşte o mare speranţă în moarte poate şi să trăiască o viaţă pornind de la speranţă.

• “Omul are nevoie de eternitate, orice altă speranţă fiind pentru el prea scurtă şi prea limitată (…) Omul îşi află sensul cel mai profund doar dacă există Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, la audienţa generală din 2 noiembrie 2011)

La rugăciunea „Angelus” din Solemnitatea Tuturor Sfinţilor de anul acesta, Episcopul Romei a subliniat încă o dată că această viaţă are sens doar dacă există iubire, o iubire care nu se sfârşeşte, spunând: „Vedem că urmarea lui Cristos duce la viaţă, la viaţa eternă şi dă sens prezentului, fiecărui moment care trece, pentru că îl umple de iubire şi speranţă”.

Aici, serviciul audio: