Benedict XVI: statele să apere şi dreptul de a nu emigra. Integrarea cere o mare generozitate a inimii

RV 30 oct 2012. Credinţa şi speranţa ocupă deseori cea mai mare parte din bagajul celor care emigrează: este unul din pasajele centrale pe care Benedict XVI le subliniază în Mesajul său pentru Ziua Migrantului şi Refugiatului 2013, prezentat luni la Sala de presă a Sf. Scaun. "În contextul socio-politic actual", continuă Papa în mesaj, "mai înainte de dreptul de a emigra, trebuie afirmat şi dreptul de a nu emigra, şi anume, de a fi în condiţia de a rămâne în propria ţară, repetând împreună cu Fericitul Ioan Paul al II-lea că "dreptul primar al omului este acela de a trăi în propria patrie: un drept care, însă, devine efectiv numai dacă se ţin mereu sub control factorii care duc la emigrare" (Discurs la al IV-lea Congres mondial al migraţiilor, 1998). "Astăzi", continuă Benedict XVI, "vedem că multe migraţii sunt consecinţă a situaţiei economice precare, lipsei de bunuri esenţiale, calamităţilor naturale, războaielor şi dezordinilor sociale. În locul unui pelerinaj însufleţit de încredere, credinţă şi speranţă, a migra devine atunci un 'calvar' pentru supravieţuire, unde bărbaţi şi femei apar mai mult victime decât autori şi responsabili ai propriei situaţii migratorii". Mai departe, "parcursul de integrare cuprinde drepturi şi obligaţii, atenţie şi grijă faţă de migranţi pentru ca aceştia să aibă o viaţă demnă, dar şi atenţia din partea migranţilor faţă de valorile pe care le oferă societatea în care ajung".

Documentul subliniază că orice creştin şi orice om de bună voinţă este chemat să vadă în migrant mai ales bogăţia inestimabilă a persoanei sale.

Radio Vatican l-a contactat pe pr. Stefano Nastasi, paroh pe insula italiană Lampedusa, ţinta a nenumărate plecări pe "autostrăzile" mării către o viaţă mai bună.
• "M-a impresionat în document partea în care Papa citează constituţia conciliară Gaudium et Spes, vorbind de umanitatea pe care Biserica trebuie să o experimenteze la întâlnirea cu celălalt: bucuriile şi durerile celuilalt sunt bucuriile şi durerile Bisericii întregi. Cred că aici se vede bine semnificaţia acestei întâlniri pe care o facem în călătoriile de speranţă ale migranţilor".

În acelaşi timp, Mesajul Papei subliniază şi faptul că Biserica trebuie să evite riscul asistenţialismului, pentru a promova, în schimb, o adevărată integrare. Continuă pr. Nastasi:
• "Cu siguranţă, integrarea este principala provocare. Dacă e adevărat că noi, comunitate parohială, avem experienţa unei prime întâlniri cu migranţii, trebuie să recunoaştem că greutatea cea mai mare este integrarea lor, care presupune un parcurs foarte lung şi adesea plin de dificultăţi. Integrarea este provocarea cea mai importantă şi cea mai mare, la care cred că nu suntem suficienţi de pregătiţi. În acest sens, cred că din partea noastră este nevoie de o reflecţie mai amplă şi probabil, de o şi mai mare generozitate a inimii".

(rv – A. Gisotti/AD)