Comemorarea liturgică a Fericitului Ioan Paul al II-lea, papa noii evanghelizări
RV 22 oct 2012.Biserica Catolică sărbătoreşte la 22 octombrie
comemorarea liturgică a Fericitului Ioan Paul al II-lea. Pontificatul extraordinar
al papei "venit de departe", a rămas în istorie, printre altele, şi pentru angajarea
sa neobosită în noua evanghelizare. Mai mult, el a fost cel care a lansat termenul
"noua evanghelizare" încă din 1979, în timpul primei sale călătorii apostolice în
Polonia. De aceea, magisteriul său este o sursă foarte bogată pentru episcopii din
lumea întreagă care s-au reunit la Roma în aceste zile la Sinodul pentru noua evanghelizare.
Reluăm câteva repere din reflecţiile papei Wojtyla despre angajarea Bisericii de astăzi
din ţările de veche tradiţie creştină.
"Simt că a venit momentul de a angaja
toate forţele bisericeşti în noua evanghelizare". Era anul 1990 când Ioan Paul al
II-lea a lansat această vibrantă exhortaţie tuturor credincioşilor. O făcea folosindu-se
de cea mai înaltă autoritate posibilă, prin publicarea unei enciclice: Redemptoris
Missio – Misiunea Răscumpărătorului.
În acest document, Ioan Paul al II-lea
spunea că Bisericile de veche tradiţie creştină, "în faţa îndatoririi dramatice a
noii evanghelizări", nu pot fi misionare faţă de necreştinii din alte ţări şi continente
dacă nu se ocupă cu seriozitate de necreştinii din propria casă".
Dar dacă
acum 22 de ani Ioan Paul al II-lea consacra într-o enciclică angajarea unei "noi evanghelizări"
pentru misiunea "ad gentes", încă din zorii pontificatului său arătase că noua evanghelizare
reprezintă una din provocările pe care Biserica trebuie să le înfrunte în al treilea
mileniu. În iunie 1979, fostul arhiepiscop de Cracovia se întoarce în Polonia ca Succesor
al lui Petru. Regimul comunist a încercat în zadar să diminueze importanţa istorică
a primei călătorii apostolice în patrie. Încă din primele momente după sosirea la
Sanctuarul Sfintei Cruci la Mogila, Papa pronunţă cuvinte care aveau să se dovedească
de o valoare cu adevărat profetică: "A început o nouă evanghelizare, ca şi cum ar
fi vorba de a doua vestire, chiar dacă în realitate este mereu aceeaşi. Crucea rămâne
sus deasupra lumii care se învârte". Ioan Paul al II-lea clarifică imediat referinţele
acestei noi angajări: "evanghelizarea noului mileniu – afirma pontiful – trebuie să
se raporteze la doctrina Conciliului Vatican II". Toţi sunt implicaţi în acest efort,
episcopi şi preoţi, laici şi persoane consacrate. O chemare la răspundere, în special
pentru credincioşii laici, pe care Papa o subliniază în exhortaţia apostolică post-sinodală
'Christifideles laici': • "(Exhortaţia) 'Christifideles
laici' afirmă că 'noua evanghelizare', adresată nu doar persoanelor în parte dar şi
unor întregi categorii de persoane în diferitele lor situaţii, ambiente şi culturi,
este destinată formării de comunităţi bisericeşti mature, în care credinţa să declanşeze
şi să împlinească întreaga sa semnificaţie originară de adeziune la persoana lui Cristos
şi la Evanghelia sa, de întâlnire şi de comuniune sacramentală cu El, de existenţă
trăită în caritate şi slujire" (Discurs adresat episcopilor
italieni, 18 mai 1989).
Pontiful supranumit "pelerin al lumii"
este convins că "Biserica ori este misionară ori nu mai este nici măcar evanghelică".
Şi în scrisoarea apostolică "Novo Millennio Ineunte" reînnoieşte apelul pentru noua
evanghelizare. "E necesar să reaprindem în noi elanul de la origini, lăsându-ne impregnaţi
de ardoarea predicării apostolice care a urmat Rusaliilor".
Trecerea anilor
duce la slăbirea fizică a papei Wojtyla. Dar nu slăbeşte, dimpotrivă, se consolidează
şi mai mult convingerea Papei că pentru Europa şi Occident, în faţa extinderii secularizării,
este tot mai urgentă o nouă vestire a Evangheliei: • "Responsabilitatea noastră
de creştini se exprimă în angajarea 'noii evanghelizări', având printre cele mai importante
roade civilizaţia iubirii. Evanghelia, şi deci evanghelizarea, nu se identifică desigur
cu cultura, şi sunt independente faţă de toate culturile, dar cu toate acestea au
o forţă de regenerare care poate influenţa pozitiv culturile" (Audienţa
Generală, 15 decembrie 1999).
În ultimii ani de pontificat,
Papa a legat tema noii evanghelizări de chestiunea "rădăcinilor creştine" ale Europei.
Un binom în privinţa căruia se observă o identitate perfectă între actualul Pontif
şi veneratul său predecesor: • "Cultura europeană dă impresia unei 'apostazii
tacite' din partea omului sătul, care trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Urgenţa,
atunci, cea mai mare care traversează Europa, în Est ca şi în Vest, constă într-o
mai mare nevoie de speranţă, astfel încât să se dea sens vieţii şi istoriei şi să
mergem împreună" (Angelus, 13 iulie 2003).
Venerabilul Pontif,
obosit şi bolnav, cunoaşte bine faptul că suferinţa omului este ocazie preţioasă de
a da mărturie pentru Evanghelie. Este motivul pentru Ziua Mondială a Bolnavului din
2000 a fost dedicată "noii evanghelizări". Spitalele, şi orice casă care primeşte
oameni suferinzi – scria Ioan Paul al II-lea - sunt spaţii privilegiate pentru noua
evanghelizare pentru ca tocmai acolo să răsune mesajul Evangheliei, aducător de speranţă.