Unificate, Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale şi Consiliul Pontifical al Culturii

RV 18 oct 2012. De la 3 noiembrie 2012 Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale ale Bisericii va fi unită la Consiliul Pontifical al Culturii: este decizia papei Benedict XVI publicată la 30 iulie a.c. în Motu Proprio "Pulchritudinis fidei". Documentul vatican a fost publicat în numărul pe luna august al seriei "Acta Apostolicae Sedis".

O notă explicativă a departamentului vatican pentru cultură descrie contextul şi obiectivele unificării celor două instituţii înfiinţate de Ioan Paul al II-lea pentru dialogul cu artele şi culturile lumii, şi pentru tutelarea şi valorizarea patrimoniului cultural creat de credinţa creştină.

Consiliul Pontifical al Culturii a fost înfiinţat la 20 mai 1982. În 1993 s-a ajuns la fuziunea acestuia cu Consiliul Pontifical pentru Dialogul cu Cei care nu cred, astfel că departamentul pentru cultură şi-a asumat şi finalitatea dialogului cu ne-credinţa.

Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale ale Bisericii a fost înfiinţată de Ioan Paul al II-lea în 1993, fiind actul final dintr-o serie de experienţe maturizate în anii precedenţi. Pius al XII înfiinţase în 1952 Comisia Centrală pentru Artă Sacră. La rândul său, Ioan Paul al II-lea, prin constituţia apostolică "Pastor Bonus" (28 iunie 1988), o transformase în Comisia Pontificală pentru Îngrijirea Patrimoniului Artistic şi Istoric al Bisericii, conferindu-i ca punct de legătură Congregaţia pentru Cler. În fine, prin Motu Proprio "Inde a pontificatus" (25 martie 1993), acelaşi Ioan Paul al II-lea, subliniind exigenţa unei "strânse legături între munca aceluiaşi Consiliu Pontifical al Culturii şi activitatea la care este chemată Comisia Pontificală pentru Îngrijirea Patrimoniului Artistic şi Istoric al Bisericii", îi modifica denumirea în Comisia Pontificală pentru Bunurile Culturale ale Bisericii, prin desprinderea de Congregaţia pentru Cler şi legătura cu Consiliul Pontifical al Culturii.

Unificarea celor două organisme – continuă nota explicativă – încununează un parcurs de convergenţă, practicat şi în organizarea multor naţiuni, spre o viziune culturală amplă şi articulată într-o formă organică şi unitară. În acest context, patrimoniul istorico-artistic extraordinar al Bisericii, realizat în decursul veacurilor, cu exigenţe specifice de tutelare, îngrijire şi valorizare, primeşte o amplasare mai demnă în cadrul activităţii culturale promovată de Sfântul Scaun.

(rv – AD)