Sinodul Episcopilor. Card. Wuerl: toţi trebuie să ne simţim mobilizaţi în noua evanghelizare
pentru reînnoirea credinţei
(RV - 18 octombrie 2012) La Sinodul episcopilor din Vatican despre noua evanghelizare,
joi, lucrări cu uşile închise. În program, prima fază de pregătire a documentelor
finale. În schimb, miercuri după amiază, cardinalul Donald Wuerl, raportor general
al actualei adunări sinodale, a prezentat „Raportul după dezbatere” care întruneşte
temele mai importante ale Sinodului, utile pentru pregătirea documentelor finale.
În prezenţa lui Benedict al XVI-lea, cardinalul a precizat că noua evanghelizare nu
este un program pastoral de moment, ci un mod de a privi la viitorul Bisericii.
Aşadar,
adună firele, cardinalul arhiepiscop de Washington, şi o face în stilul clar
şi direct care îi este propriu. Noua evanghelizare, spune el, nu este un
program temporar, ci un mod de a privi viitorul Bisericii şi de a ne angaja toţi
în reînnoirea credinţei, deoarece proclamarea Evangheliei este misiunea principală
a Bisericii.
În special astăzi, a spus în raportul său pronunţat în limba
latină,lucrarea Bisericii se află într-o fază de revizuire a
modului său de a aduce Cuvântul lui Dumnezeu într-un context globalizat,
plin de provocări excepţionale şi în care există o mare ignoranţă în cele ale credinţei,
mai ales în ţările cu străveche tradiţie creştină. În practică, a subliniat raportorul
general al Sinodului, lucrul de care e nevoie este o reînnoire spirituală pe care
Biserica trebuie să o proclame şi să o implementeze.
Ce este de făcut?Cardinalul Wuerl a amintit pe scurt problemele cele mai presante rezultate din
lucrările Sinodului: dialogul interreligios, în special în lumea dominată de influenţa
musulmană; violenţa şi reducerea libertăţii religioase; angajarea ecumenică, dezvoltarea
arenei mass-media, care reclamă un nou limbaj şi o nouă artă de comunicare în Biserică.
Mare
este şi provocarea pe care o reprezintă noua evanghelizare în contextul culturii şi,
în consecinţă, legătura dintre persoană-comunitate-societate. De aceea, o contribuţie
mare poate veni de la iniţiativa cultural-religioasă Curtea Neamurilor, precum şi
din iniţiativele de dreptate socială şi de caritate ale Bisericii faţă de săraci şi
suferinzi.
Apoi, cardinalul a indicat câteva locuri sau "mijloace” practice
pentru o vestire nouă a Evangheliei: parohiile, micile comunităţi, şcolile,
universităţile, pelerinajele, catiheţii, pentru care, probabil, a sosit timpul de
a li se conferi un minister stabil în Biserică. Dar este mai presus de toate căsătoria,
familia, Biserica domestică, instituţia care reuşeşte să transmită credinţa în situaţiile
cele mai dificile, să formeze persoana umană, şi care acum are nevoie să fie susţinută,
atât este de presată de realitatea seculariză. Importanţă fundamentală are şi femeia,
atât în viaţa Bisericii cât şi în transmiterea credinţei.
Desigur, cardinalul
Wuerl a dedicat un spaţiu amplu preoţilor şi persoanelor consacrate, călugări şi călugăriţe,
laici consacraţi, de neînlocuit pentru noua evanghelizare. Într-o perioadă de diminuare
a formării după misterul lui Cristos, aceştia trebuie să fie formaţi tocmai potrivit
naturii misiunii lor, evidenţiind importanţa celibatului.
Raportorul general
a menţionat şi necesitatea integrării laicilor la toate nivelurile de
organizare a bisericii locale, deoarece toţi catolicii trebuie să cheme lumea
la practica credinţei, prin cuvânt, da, dar mai presus de toate, cu fapta şi cu viaţa.
În acest context, migraţia, acum atât de larg răspândită, poate oferi oportunităţi
pentru noua evanghelizare, datorită principiului primirii şi integrării.
Raportul
cardinalului Wuerl conţine şi 14 întrebări: la acestea vor trebui să răspundă
părinţii sinodali, pregătind astfel terenul pentru redactarea documentelor finale
ale adunării.
Este nevoie de timp, a spus în încheiere cardinalul, pentru o
iniţiativă stăruitoare şi consecventă faţă de catolicii inactivi la un nivel personal.
Dar, în fond, acum când Biserica îşi cunoaşte dificultăţile proprii, tensiunile, neliniştile,
păcatele şi slăbiciunea ei umană, este timpul de a privi la noi Rusalii, de a trăi
Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-l împărtăşi altora cu bucurie.
Într-un interviu
pentru Radio Vatican, cardinalul Donald Wuerl, arhiepiscop de Washington a arătat
că într-o lume ce pare să uite de Dumnezeu, marginalizându-l în sfera privată şi în
care catolicii dau dovadă de o anumită timiditate în a vesti Evanghelia, trebuie
procedat în trei faze: • Întâi, să ne reînnoim credinţa individual,
fiecare fiind sigur că Evanghelia lui Isus Cristos este Adevărul. În al doilea
rând. trebuie să fim îngăduitori faţă de alţii, dar nu trebuie să acceptăm compromisuri
sau să ne ruşinăm de adevărul Evangheliei. Şi, trei, să împărţim cu alţii,
pur şi simplu, darul credinţei: să spunem altora că Dumnezeu ne iubeşte şi că Isus
a venit pentru a ne salva.
Apoi, este forate important să abandonăm ideea că
nu se poate vorbi despre credinţă în afara Bisericii, că nu se poate vorbi în afara
caselor noastre. Mesajul minunat este că Isus a venit să ne înveţe iubirea faţă de
aproapele, dăruirea pentru alţii ce se naşte din faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu,
că putem să-l iubim pe altul cu harul Duhului Sfânt. Sindromul timidităţii în vestirea
Evangheliei ar trebui să fie ceva din trecut. În fond, devine tot mai clar că marea
tradiţie vie a Bisericii este calea cea justă pentru valorizarea potenţialului uman.