„Creştinismul este adevărat, iar adevărul are întotdeauna viitor”: interviu inedit al Papei, pentru filmul “Bells of Europe”

(RV – 16 octombrie 2012) Luni seară, după sesiunea sinodală, a fost prezentat unui grup de părinţi sinodali filmul „Bells of Europe” (“Clopote ale Europei”), cu tema raporturilor dintre creştinism, cultura europeană şi viitorul continentului.

Filmul prezintă fragmente dintr-o serie de interviuri cu cele mai mari personalităţi religioase creştine: papa Benedict al XVI-lea, patriarhul ecumenic Bartolomeu I, patriarhul Kiril al Moscovei, arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, fostul preşedinte al federaţiei Bisericilor Evanghelice în Germania, Huber, şi alte personalităţi politice şi culturale.

Firul care uneşte personalităţile intervievate este reprezentat de sunetul clopotelor din diferite colţuri ale Europei şi de sunetul unui clopot turnat într-o antică turnătorie din localitatea italiană Agnone. Coloana sonoră aste alcătuită din fragmente muzicale ale compozitorului estonian Arvo Pärt, inspirate din sunetul clopotelor, după cum istoriseşte chiar compozitorul.

Realizat de Centrul de Televiziune Vaticană pe baza unei idei a părintelui Germano Marani, cu sprijinul diferitelor alte instituţii, printre care fundaţia „La Gregoriana”, filmul este acum la dispoziţia departamentului RAI Cinema, care deţine drepturile pentru difuzarea televizivă şi în DVD.

Tuturor participanţilor la Sinod le-a fost distribuit un fascicul cu textele integrale ale interviurilor realizate cu ocazia filmului, în versiune italiană şi engleză. Redăm în continuare textul interviului cu Sfântul Părinte, Benedict al XVI-lea:


Întrebare: „Sanctitate, în enciclicele pe care le-aţi scris propuneţi o antropologie intensă, un om plin de iubirea lui Dumnezeu, un om al raţionalităţii lărgite de experienţa de credinţă, un om cu o responsabilitate socială graţie dinamicii carităţii, primită şi dăruită în spiritul adevărului. Sanctitate, tocmai în acest orizont antropologic în care mesajul evanghelic evidenţiază toate elementele demne de o persoană umană, curăţind-o de impurităţile care întunecă autentica faţă a omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aţi repetat în mai multe rânduri că această redescoperire a chipului uman, a valorilor evanghelice, ale profundelor rădăcini ale Europei este motiv de mare speranţă pentru continentul european şi nu numai. Puteţi să ne explicaţi motivele unei astfel de speranţe?”

Răspunsul Papei: „Primul motiv al speranţei mele constă în faptul că dorinţa de Dumnezeu, căutarea lui Dumnezeu este adânc scrisă în fiecare suflet uman şi nu poate să dispară. Sigur, pentru o anumită perioadă de timp, Dumnezeu poate fi uitat, pus de o parte, în vreme atenţia este ocupată de alte lucru, dar Dumnezeu nu dispare niciodată. Este pur şi simplu adevărat ceea ce spune Sfântul Augustin, că noi oamenii suntem neliniştiţi până când nu l-am aflat pe Dumnezeu. Această nelinişte există şi azi. Al doilea motiv al speranţei mele constă în faptul că Evanghelia lui Isus Cristos, credinţa în Cristos este pur şi simplu adevărată. Şi adevărul nu se învecheşte. Şi acesta se poate uita pentru un anumit timp, pot fi găsite alte preocupări, dar adevărul chiar dacă este lăsat de o parte nu dispare. Ideologiile au un timp limitat. Par puternice, irezistibile, dar după o anumită perioadă se consumă, nu mai au forţă în ele, pentru că le lipseşte un adevăr profund. Sunt particule de adevăr care se consumă în cele din urmă. În schimb Evanghelia este adevăr şi de aceea nu se consumă niciodată. În toate perioadele istoriei apar dimensiunile sale noi, apare întreaga sa noutate în a răspunde exigenţelor inimii şi raţiunii umane, ce poate străbate acest adevăr în care se regăseşte. Tocmai din acest motiv sunt convins de existenţa unei noi primăveri a creştinismului.
Un al treilea motiv empiric se vede în faptul că această nelinişte este prezentă azi în rândul tinerilor. Aceştia au văzut atâtea lucruri – oferte ale ideologiilor şi consumismului – dar percep golul, eşecul lor. Omul este creat pentru infinit, tot ceea ce este limitat fiind prea puţin pentru el. De aceea vedem, chiar în rândul noilor generaţii, această nelinişte care se trezeşte din nou, iar tinerii se pun în mişcare, existând astfel noi descoperiri ale frumuseţii creştinismului. Nu un creştinism la preţ moderat sau redus, ci în radicalitatea şi profunzimea sa.
Deci, mi se pare că antropologia, ca atare, ne arată că vor exista întotdeauna noi treziri ale creştinismului, iar faptele confirmă acest lucru. Creştinismul este adevărat, iar adevărul are întotdeauna viitor”.

Întrebare: „Sanctitate, aţi repetat în mai multe rânduri că Europa a avut şi continuă să aibă un influx cultural asupra întregului gen uman şi nu poate renunţa la a se simţi responsabilă în mod deosebit nu doar de propriul viitor dar şi de cel al întregii umanităţi. Privind în perspectivă, este posibilă trasarea contururilor mărturiei vizibile a catolicilor şi a creştinilor ce aparţin Bisericile ortodoxe şi protestante, în Europa – de la Atlantic până la Urali şi care, trăind valorile evanghelice în care cred să contribuie la construirea unei Europe mai fidele lui Cristos, mai primitoare şi solidare, nu doar prin păstrarea identităţii culturale şi spirituale care-i caracterizează, dar şi prin angajarea de a căuta noi căi de înfruntare a noilor dificultăţi comune ale epocii post-moderne şi multiculturale?”

Răspunsul Papei: „Aceasta este marea întrebare. Este clar că Europa are şi azi în lume o mare pondere, atât economică cât şi culturală şi intelectuală. Şi, corespunzător acestei ponderi are şi o mare responsabilitate.
Dar Europa trebuie încă, după cum aţi menţionat, să-şi găsească deplina identitate pentru a fi în măsură să vorbească şi să acţioneze în conformitate cu responsabilitatea pe care o are. Problema de astăzi nu mai este reprezentată, în opinia mea, de diferenţele naţionale. Este vorba de diversităţi care nu mai sunt diviziuni, să-i mulţumim Domnului. Naţiunile se păstrează şi – în diversitatea lor culturală, umană, de temperament – sunt o bogăţie care se completează şi dă naştere unei mari simfonii de culturi. Sunt practic o cultură comună.
Problema Europei de a-şi afla identitate pare să consiste în faptul că în Europa de azi avem două suflete: un suflet şi o raţiune abstractă, anti-istorică, care tinde să domine totul pentru că se simte deasupra tuturor culturilor. O raţiune care intenţionează să se emancipeze de toate tradiţiile şi valorile culturale, în favoarea unei raţionalităţi abstracte. Prima sentinţă a Curţii europene de la Strasbourg referitoare la Crucifix era un exemplu al acestei raţionalităţi abstracte care vrea să se emancipeze de toate tradiţiile, de istoria însăşi. Dar nu se poate trăi astfel.

Mai mult decât atât, chiar şi „raţiunea pură” este condiţionată de o situaţie istorică specifică, şi numai în acest sens poate exista.
Celălalt suflet este ceea ce noi putem numi creştinism, care se deschide la tot ceea ce este raţional, el însuşi creând îndrăzneala raţiunii şi a libertăţii unei raţiuni critice, dar rămâne ancorată în rădăcinile care au dat origine acestei Europe, care au construit-o din punctul de vedere al marilor valori, intuiţii şi viziune a credinţei creştine.
După cum aţi menţionat, în special în dialogul ecumenic dintre Biserica catolică, ortodoxă şi protestantă, acest suflet trebuie să găsească o expresie comună şi trebuie apoi să se întâlnească cu această raţiune abstractă, adică să accepte şi să conserve libertatea critică a raţiunii faţă de tot ceea ce poate face şi a făcut, dar să o practice, să o concretizeze în aspectele fundamentale, în coeziune cu marile valori pe care ni le-a dat creştinismul.
Numai în această sinteză Europa poate avea ponderea sa în cadrul dialogului intercultural al umanităţii de azi şi de mâine, pentru că o raţionalitate care s-a eliberat de toate culturile nu poate intra într-un dialog intercultural.
Doar o raţionalitate cu o identitate istorică şi morală poate vorbi, de asemenea, cu alţii, poate căuta o interculturalitate în care oricine să poată veni şi să găsească o unitate fundamentală de valori, care poate deschide drumuri spre viitor, spre un nou umanism ce trebuie să fie scopul nostru.
Iar pentru noi acest umanism se dezvoltă tocmai din marea idee a omului după chipul şi imaginea lui Dumnezeu”.

Aici, serviciul audio: