Benedict XVI la Angelus: este foarte greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu imposibil; a crede în Cristos înseamnă şi a suferi împreună cu El

RV 14 oct 2012. Sfântul Părinte a îndemnat credincioşii adunaţi duminică în Piaţa Sf. Petru la rugăciunea Angelus să-şi deschidă inima la glasul Domnului care-i cheamă să fie generoşi faţă de cei săraci. Referindu-se la beatificarea de sâmbătă de la Praga, Benedict XVI a subliniat că primii fericiţi din Anul Credinţei sunt martiri: a crede în Cristos înseamnă a fi gata să şi suferim împreună cu El şi din dragoste pentru El.

Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, alocuţiunea lui Benedict XVI la rugăciunea 'Angelus' de duminică, 14 octombrie 2012.

"Dragi fraţi şi surori, Evanghelia acestei duminici (Marcu 10, 17-30) are ca temă principală bogăţia. Isus învaţă că este foarte greu pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu imposibil. Dumnezeu poate cuceri inima unei persoane care are multe bunuri şi să o îndrepte spre solidaritate şi împărţire cu cei nevoiaşi, cu cei săraci, să intre, cu alte cuvinte, în logica darului. În acest fel, ea se situează pe calea lui Isus Cristos, care – după cum scrie Sf. Paul – "deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, ca prin sărăcia lui voi să vă îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8,9).

Cum deseori se întâmplă în Evanghelii, totul porneşte de la o întâlnire: a lui Isus cu unul care "avea multe bogăţii" (Marcu 10,22). Acesta era un om care din tinereţe a ţinut cu fidelitate toate poruncile Legii lui Dumnezeu, dar nu a găsit încă adevărata fericire; şi din acest motiv îl întreabă pe Isus cum să facă pentru "a moşteni viaţa veşnică" (v. 17). Pe de o parte, el este atras, ca toţi ceilalţi, de plinătatea vieţii; pe de alta, fiind obişnuit să se bizuie pe propriile bogăţii, crede că şi viaţa veşnică poate fi într-un anumit fel "cumpărată", respectând vreo poruncă specială. Isus îşi dă seama de dorinţa profundă din acel om şi – notează evanghelistul – l-a privit cu mult drag: este privirea lui Dumnezeu (cfr. v. 21). Dar Isus înţelege şi care este punctul vulnerabil din acel om: este chiar ataşamentul său faţă de multele sale bogăţii; şi de aceea îi propune să dea totul la cei săraci, astfel încât comoara sa – şi inima sa – să nu mai fie pe pământ ci în cer, şi adaugă: "Urmează-mă!" (v. 22). Dar acel om, în loc să accepte bucuros invitaţia lui Isus, a plecat mâhnit (cfr. v. 23), pentru că nu reuşea să se desprindă de bogăţiile sale, care nu vor putea să-i procure fericirea şi viaţa veşnică.

În acest moment, Isus dă discipolilor – dar şi nouă, celor de astăzi – învăţătura sa: "Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!" (v. 23). La aceste cuvinte, discipolii au rămas uimiţi; se mirau şi mai mult după ce Isus a adăugat: "Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu". Şi văzându-i peste măsură de uluiţi, a spus: "Imposibil pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu! Căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile!" (cfr. vv. 24-27). Afirmă sfântul Clement din Alexandria într-un comentariu: "Parabola să-i înveţe pe cei bogaţi că nu trebuie să neglijeze mântuirea lor ca şi cum ar fi deja osândiţi, că nici nu trebuie să-şi arunce în mare bogăţia nici să o condamne ca periculoasă şi potrivnică vieţii, dar trebuie să înveţe în ce fel să folosească bogăţia şi să-şi procure viaţa" (Care bogat se va mântui?, 27, 1-2). Istoria Bisericii este plină de exemple de oameni bogaţi care şi-au folosit bunurile în mod evanghelic, ajungând şi la sfinţenie. Să ne gândim numai la sfântul Francisc, la sfânta Elisabeta a Ungariei sau la sfântul Carol Borromeo. Fecioara Maria, Scaunul Înţelepciunii, să ne ajute să primim cu bucurie îndemnul lui Isus, ca să intrăm în plinătatea vieţii".

După rugăciunea 'Angelus' şi Binecuvântarea Apostolică, Papa a menţionat beatificarea de sâmbătă, 13 octombrie, la Praga:

"Dragi fraţi şi surori, ieri la Praga, au fost proclamaţi fericiţi Frederic Bachstein şi treisprezece confraţi din Ordinul (franciscan al) Fraţilor Minori. Ei au fost ucişi în 1611 din cauza credinţei. Sunt primii fericiţi din Anul Credinţei, şi sunt martiri: ei ne aduc aminte că a crede în Cristos înseamnă a fi gata şi să suferim împreună cu El şi pentru El".