După 50 de ani. Procesiune cu lumânări aprinse pînă în Piaţa Sf. Petru, la cinci decenii
de la Conciliul Vatican al II-lea
RV 11 oct 2012.Şi astăzi putem fi fericiţi, ca acum
50 de ani, pentru că ducem bucuria Evangheliei, chiar dacă bucuria este mai sobră,
pentru că am cunoscut şi umbrele păcatului: a spus Benedict XVI, joi seară în Piaţa
Sf. Petru, participanţilor la procesiunea cu lumânări aprinse, în amintirea celor
cinci decenii de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea.
Peste 40
de mii de credincioşi au luat parte joi, seară, în cadrul manifestărilor legate de
deschiderea Anului Credinţei, la procesiunea cu lumânări aprinse pe Via della Conciliazione,
pînă în Piaţa Sf. Petru, unde au primit salutul şi binecuvântarea apostolică a Papei
Benedict XVI.
Momentul de manifestare publică a credinţei a fost lansat de
Acţiunea Catolică Italiană şi realizat în colaborare cu dieceza de Roma.
La
ora 18.30, când primele stele îşi făceau apariţia pe cerul mediteranean al Romei,
grupuri de credincioşi veneau spre Piaţa Ioan al XXIII-lea, în apropiere de Castel
Sant'Angelo. Pe scena amenajată, animatorii au început momentul de rugăciunea, cu
cântece şi lecturi inspirate din Sf. Scriptură şi din textele conciliare.
După
lectura unei pagini din Evanghelia după Sf. Luca despre învierea Domnului (24, 1-11),
a urmat un pasaj de meditaţie – intitulat "La începutul visului" – din constituţia
apostolică a papei Ioan al XXIII-lea.
Cântarea "Veni, Creator Spiritus" a
însoţit momentul aprinderii făcliilor şi a lumânărilor, după care participanţii au
trebuit să traverseze o stradă cu foarte mult trafic în orele serale. Poliţia municipală
a încercat să-i respecte şi pe unii şi pe alţii. Sugestivă, însă, suprapunerea cântărilor
sacre cu zgomotul de fond al traficului de maşini, moment în care sacrul şi profanul
îşi dădeau întâlnire în aerul cald al serii de toamnă romană, simbol al prezenţei
Bisericii în problemele lumii contemporane.
Au urmat alte lecturi, luate din
celebrul discurs "Gaudet Mater Ecclesia", prin care Ioan al XXIII-lea a deschis pe
11 octombrie 1962 lucrările Conciliului Vatican al II-lea.
O nouă cântare
liturgică a pregătit participanţii pentru lectura textului luat din profetul Isaia
(60,1-4): "Ridică-te, Ierusalime, înveşmântează-te în lumină, căci slava Domnului
străluceşte asupra ta!".
Pe măsură ce întunericul serii începea să-şi spună
cuvântul, vii emoţii au trezit în rândul credincioşilor, care aveau de acum lumânările
aprinse, când a fost citit primul paragrfa din constituţia dogmatică despre Biserică
"Lumen Gentium": "Cristos este lumina neamurilor, de aceea Conciliul, întrunit în
Duhul Sfânt, doreşte ca, vestind Evanghelia la toată făptura, să lumineze pe toţi
oamenii cu lumina lui Cristos, care străluceşte pe chipul Bisericii".
A urmat
lectura din Scrisoarea către Evrei (1,1-4) şi a unui pasaj din decretul conciliar
"Apostolicam Actuositatem" despre apostolatul laicilor, în timp textul din Faptele
Apostolilor despre trăsăturile primei comunităţi creştine (2,42.46-47) a fost urmat
de un pasaj din constituţia pastorală "Gaudium et Spes" despre Biserica în lumea contemporană.
În fine, animatorii au citit un text din scrisoarea apostolică "Porta Fidei"
a papei Benedict XVI despre scopul Anului Credinţei: "Va fi decisiv în cursul acestui
An să se reparcurgă istoria credinţei noastre, care vede misterul insondabil al împletirii
dintre sfinţenie şi păcat. În timp ce prima evidenţiază marele aport pe care bărbaţi
şi femei l-au oferit creşterii şi dezvoltării comunităţii cu mărturia vieţii lor,
al doilea trebuie să provoace în fiecare o sinceră şi permanentă operă de convertire
pentru a experimenta milostivirea Tatălui care merge în întâmpinarea tuturor. În acest
timp vom ţine privirea îndreptată spre Isus Cristos, "începutul şi desăvârşirea credinţei"
(Evr 12,2): în el are împlinire orice travaliu şi dorinţă intensă a inimii umane.
Bucuria iubirii, răspunsul la drama suferinţei şi a durerii, forţa iertării în faţa
ofensei primite şi victoria vieţii în faţa golului morţii, toate îşi au împlinire
în misterul Întrupării sale, al devenirii sale om, a împărtăşirii cu noi a slăbiciunii
umane pentru a o transforma cu puterea Învierii sale. În el, mort şi înviat pentru
mântuirea noastră, găsesc lumină deplină exemplele de credinţă care au marcat aceşti
două mii de ani ai istoriei noastre de mântuire" (Porta Fidei, nr. 13).
Ajunşi
în Piaţa Sf. Petru, credincioşii au vizionat pe ecranele gigantice un documentar despre
Conciliul Vatican al II-lea.
Adresându-se miilor de credincioşi,
Sfântul Părinte a spus: "Eram şi eu aici, în acea seară de acum
50 de ani, în această Piaţă, când Fericitul Ioan al XXIII-lea a spus cuvinte de neuitat
pentru inimă. În acea seară eram fericiţi, plini de entuziasm, siguri de o nouă primăvară,
de noi Rusalii prin harul eliberator al Evangheliei" (...) "În aceşti 50 de ani am
văzut că în mreaja lui Petru se află şi peşti răi. Am văzut furtunile care ameninţau
barca Bisericii. Am crezut de multe ori că Domnul doarme, că ne-a uitat. Dar am avut
şi dovada unei noi prezenţe a Duhului Sfânt, foc tăcut, mică flacără de bunătate,
şi am înţeles că Domnul nu ne uită, într-o formă umilă este prezent. Creează carisme
de adevăr şi de bunătate. Cristos este viu şi astăzi".
"Astăzi, a continuat
Benedict XVI, bucuria noastră este mai sobră, mai modestă. Am învăţat şi experimentat
că păcatul originar există şi se concretizează şi în păcatele personale, care pot
deveni structuri de păcat".
Papa a vorbit şi de harurile pe care Biserica
le-a experimentat după Conciliu şi care dovedesc faptul "că Dumnezeu nu ne-a abandonat".
În fine, un îndemn părintesc: "Îndrăznesc să-mi însuşesc cuvintele memorabile ale
papei Ioan al XXIII-lea: duceţi o mângâiere pe obrazul copiilor voştri şi spuneţi-le
că e din partea Papei".
Sfântul Părinte a mulţumit tuturor participanţilor
şi în special Acţiunii Catolice pentru organizarea acestui moment de rugăciune şi
aducere aminte. După procesiune, participanţii s-au îndreptat spre casă, ducând în
suflet amintirea unei seri pline de bucurie în jurul Sfântului Părinte, şi mai ales,
de propuneri personale pentru abia începutul An al Credinţei.