Creştinii, chemaţi să depăşească "sindromul timidităţii" în a vorbi celorlalţi despre
Isus: card. Wuerl, relatorul general al Sinodului
RV 08 oct 2012.Imediat după intervenţia Papei, luni
dimineaţă,în aula sinodală, a luat cuvântul preşedintele
delegat, card. John Tong Hon, episcop de Hong Kong, urmat de secretarul general al
sinodului, mons. Nikola Eterović. Succesiv, spaţiu amplu pentru "Relatarea
de dinaintea discuţiei", prezentată de relatorul general al adunării, cardinalul american
Donald Wuerl, arhiepiscop de Washington.
• We must be zealous witnesses
of our faith... "Trebuie să fim mărturisitori zeloşi ai credinţei noastre",
afirmă episcopul de Hong Kong, amintind temerea multor familii faţă de regimul comunist
înainte de anexarea oraşului la China în 1997. Dar tocmai această criză, care în chineză
înseamnă şi oportunitate, i-a făcut pe mulţi să se apropie din nou de Biserică, iar
la sărbătoarea Paştelui din acest an circa trei mii de adulţi au primit botezul. Trei
sunt, pentru card. Tong Hon, principiile fundamentale pentru evanghelizare: comuniune
cu Dumnezeu şi cu oamenii, mai ales cu cei săraci; slujirea aproapelui, înţeleasă
ca dăruire de sine; în fine, aspectul formativ-doctrinar care decurge din întâlnirea
personală cu Cristos.
La rândul său, mons. Eterović a prezentat în linii
mari pregătirile care au dus la actuala adunare generală a sinodului
episcopilor, a cincea convocată de Benedict XVI în opt ani de
pontificat. Secretarul general al sinodului episcopilor a subliniat că tema noii
evanghelizări a fost aleasă de Sfântul Părinte dintr-o gamă de priorităţi sugerate
de episcopi, printre care parohia, comunitate de viaţă şi credinţă, şi provocările
antropologice contemporane. Importantă şi observaţia sa despre spiritul colegial din
rândul episcopilor, din care peste 90% au participat la faza de pregătire a lucrărilor
şi a documentului de bază ("Instrumentum Laboris").
De largă viziune, relatarea
generală a cardinalului Donald Wuerl ("relatio ante disceptationem"). Pornind
de la principiul că ceea ce trebuie vestit lumii nu este o simplă informaţie despre
Dumnezeu ci mai degrabă Dumnezeu însuşi care s-a făcut om, cardinalul american a evidenţiat
contextul complex al noii evanghelizări: aceasta trebuie făcută într-un timp marcat
de "ruptura intelectuală şi ideologică dintre Cristos şi Biserica sa", "bariera individualismului"
care şterge responsabilitatea omului faţă de celălalt, raţionalismul care transformă
religia într-o "chestiune personală" şi "reducerea drastică a practicării credinţei"
în rândul celor botezaţi.
Dar în această cultură, a reluat cardinalul,
nu lipsesc semnalele pozitive, lansate de tineri, copii şi părinţi, sau, altfel
spus, semnalele pozitive lansate de familie, "model şi loc al noii evanghelizări",
"primul element constitutiv al comunităţii", subevaluată şi ridiculizată de atâtea
ori în societatea contemporană. Şi dacă misionarii din trecut străbăteau "distanţe
geografice imense" ca să vestească Evanghelia, misionarii din prezent trebuie să parcurgă
"distanţe ideologice, la fel de mari", fără a trebui să iasă nici măcar din propriul
cartier.
"Noua evanghelizare nu este un program", a spus card. Wuerl, "este
vorba, mai degrabă, de un nou mod de a gândi, de a vedea şi de a acţiona. Este
ca o lentilă prin care vedem şansele de a vesti din nou Evanghelia". De aceea, creştinii
trebuie să depăşească "sindromul timidităţii", să renunţe la sfiala care-i opreşte
să vorbească despre Isus cu simplitate, convingere şi respect.
Trei sunt,
pentru card. Wuerl, bazele evanghelizării: viziunea antropologică, pentru care
orice om este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi are în sine dorinţa
naturală de comuniune cu transcendentul; baza cristologică, pentru care Cristos însuşi
s-a revelat oamenilor, nu este o invenţie sociologică sau o aberaţie teologică; fundamentul
ecleziologic, pentru care mântuirea lui Cristos se împlineşte "în şi prin Biserică".
În fine, patru sunt trăsăturile evanghelizatorului de astăzi, în viziunea
arhiepiscopului de Washington: să fie curajos, să aibă curajul paşnic al sfinţilor,
asemeni lui Maximilian Kolbe sau Maica Tereza de Calcutta; să fie în comuniune cu
Biserica şi solidar cu păstorii săi; să vestească mesajul lui Dumnezeu cu bucurie;
să simtă urgenţa unei misiuni "prea importante" în faţa căreia să-şi dea seama că
"nu are timp de pierdut".