Papa la Loreto încredinţează Maicii Domnului speranţele omenirii şi noua evanghelizare:
fără Dumnezeu, egoismul distruge iubirea
RV 04 oct 2012."În criza actuală care cuprinde economia,
dar şi diferite sectoare ale societăţii, întruparea Fiului lui Dumnezeu ne îndeamnă
la speranţă, ne spune că chiar şi în momentele grele nu suntem niciodată singuri":
a spus Benedict XVI în pelerinajul pe care l-a făcut joi la sanctuarul marian
de la Loreto, în regiunea italiană Marche. Papa a încredinţat Maicii Domnului Noua
Evanghelizare şi lucrările Sinodului Episcopilor, de la 7 la 28 octombrie, şi Anul
Credinţei, începând cu 11 octombrie, la cinci decenii de la începutul Conciliului
Vatican al II-lea. În mod ideal, gestul lui Benedict XVI repropune pelerinajul făcut
la 4 octombrie 1962 la acelaşi sanctuar marian de predecesorul său, Fericitul Ioan
al XXIII-lea, care a depus atunci în mâinile Sfintei Fecioare lucrările Conciliului
Vatican al II-lea.
Benedict XVI a încredinţat Maicii lui Dumnezeu greutăţile
prin care trece lumea de astăzi în căutarea păcii şi problemele familiilor şi ale
tinerilor care privesc la viitor cu îngrijorare. Circa 10 mii, credincioşii prezenţi
pe esplanada sanctuarului şi pe străzile adiacente.
Pentru Loreto, pentru
miile de pelerini care anual vin să se roage în Sfânta Casă, astăzi este sărbătoare.
Cel puţin cinci mii dintre ei se află în piaţa din faţa bazilicii şi tot atâţia pe
străzile din apropiere, unde au fost instalate ecrane uriaşe. Mulţimea l-a salutat
cu bucurie pe Sfântul Părinte când a intrat în piaţă, păşind pe urmele lui Ioan al
XXIII-lea care acum 50 de ani a venit la Loreto ca să încredinţeze Fecioarei Maria
Conciliul Vatican al II-lea.
Benedict XVI s-a oprit pentru rugăciune în
Sfânta Casă şi a celebrat Sf. Liturghie pe esplanada sanctuarului.
Fără Dumnezeu, a spus Papa la predică, omul ajunge să creadă că egoismul este mai
important decât solidaritatea şi iubirea, pune lucrurile materiale mai presus de valori,
stimează averea mai mult decât viaţa. În acest sanctuar, a spus Benedict XVI la predica
Sfintei Liturghii, fericitul Ioan al XXIII-lea cerea acum 50 de ani Maicii Domnului,
în numele întregului episcopat, să mijlocească "pentru Episcopul Romei şi toţi episcopii
din lume harul de a intra în aula conciliară a bazilicii Sfântul Petru aşa cum intrau
odinioară în Cenacol apostolii şi primii discipoli ai lui Isus: o singură inimă, o
singură bătaie de iubire faţă de Cristos şi de suflete, o singură hotărâre de a trăi
şi de a ne jertfi pentru mântuirea oamenilor şi a popoarelor". • "La o
distanţă de 50 de ani", a spus Benedict XVI, "după ce am fost chemat de Providenţa
Divină să urmez la catedra lui Petru acelui papă de neuitat, şi eu am
venit aici ca pelerin să încredinţez Maicii lui Dumnezeu două evenimente bisericeşti
importante: Anul Credinţei, care va începe peste o săptămână, la 11 octombrie,
la a cincizecea aniversare de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea, şi Adunarea
Generală a Sinodului Episcopilor, convocată de mine în luna octombrie pe tema
«Noua Evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine»".
Prin
Anul Credinţei, a reluat Papa, înţelegem să cultivăm memoria darului preţios al credinţei
(cfr. Porta fidei, nr. 8). De aceea, sanctuarul de la Loreto ne oferă posibilitatea
de a merge la şcoala Mariei, cea care a fost proclamată "fericită" tocmai pentru că
"a crezut" (Lc 1,45). Acest sanctuar, construit în jurul casei pământeşti a Fecioarei
de la Nazaret, păstrează amintirea acelui moment în care Îngerul Domnului a venit
la Maria cu marea veste a Întrupării, şi ea a dat răspunsul ei. • "Această
locuinţă modestă este o mărturie concretă şi palpabilă a celui mai mare eveniment
din istoria noastră: Întruparea; Cuvântul s-a făcut trup, şi Maria, slujitoarea Domnului,
este canalul privilegiat prin care Dumnezeu a venit să locuiască între noi (cfr. In
1,14). Maria şi-a oferit propria viaţă, s-a pus cu totul la dispoziţia
voinţei lui Dumnezeu, devenind 'locul' prezenţei sale, 'spaţiul' în care locuieşte
Fiul lui Dumnezeu".
Voinţa Mariei, a reluat Sfântul Părinte, este una
cu voinţa Fiului în unicul plan de iubire al Tatăluui şi în ea se unesc cerul şi pământul,
Dumnezeu, creatorul, şi creatura sa. Dumnezeu se face om, Maria se face 'casă vie'
a Domnului, templul în care locuieşte Cel Preaînalt. Nu întâmplător, a notat Benedict
XVI, acum 50 de ani, papa Ioan al XXIII-lea îndemna la Loreto să contemplăm acest
mister, "să ne gândim la acea unire a cerului cu pământul, care este scopul Întrupării
şi a Răscumpărării"; Conciliul însuşi şi-a propus să răspândească tot mai mult raza
benefică a Întrupării şi Răscumpărării lui Cristos în toate formele vieţii sociale
(cfr. AAS 54/1962, 724). • "Acest îndemn are astăzi o rezonanţă deosebită.
În criza actuală care cuprinde nu doar economia, dar diverse domenii ale societăţii,
Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne spune cât de important este omul pentru Dumnezeu
şi Dumnezeu pentru om. Fără Dumnezeu omul ajunge să facă să predomine egoismul asupra
solidarităţii şi a iubirii, lucrurile materiale asupra valorilor, 'a avea' asupra
lui 'a fi'. Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu pentru ca omul să se
întoarcă să fie om. Împreună cu Dumnezeu, nici chiar în momentele grele, de criză,
nu se risipeşte orizontul speranţei: Întruparea ne spune că nu suntem niciodată singuri,
Dumnezeu a intrat în omenirea noastră şi ne însoţeşte".
Dar, a reluat
Papa, adevărul că Fiul lui Dumnezeu locuieşte în 'casa vie', în templul, care este
Maria, ne îndreaptă gândul spre o altă realitate: • "Unde locuieşte Dumnezeu,
trebuie să recunoaştem că toţi suntem 'acasă'; unde locuieşte Cristos, fraţii săi
şi surorile sale nu mai sunt străini. Maria, maica lui Cristos, este
şi maica noastră, ne deschide uşa Casei sale, ne conduce să intrăm în voinţa Fiului
ei. Credinţa, aşadar, este cea care ne dă o casă în această
lume, care ne reuneşte într-o unică familie şi care ne face pe toţi fraţi şi surori".
"Contemplând-o pe Maria, trebuie să ne întrebăm dacă şi noi vrem să fim deschişi
faţă de Domnul, dacă vrem să-i oferim viaţa noastră ca să fie o locuinţă pentru El;
sau, dacă ne este teamă că prezenţa Domnului poate fi o limită pentru libertatea noastră,
şi dacă vrem să ne rezervăm o parte din viaţă astfel încât să ne aparţină numai nouă.
Dar tocmai Dumnezeu este cel care eliberează libertatea noastră, o eliberează de închiderea
în sine, de setea de putere, de stăpânire, de dominaţie, şi o face capabilă să se
deschidă în direcţia care o realizează în plinătate: dimensiunea dăruirii de sine,
a iubirii, care se transformă în slujire şi împărţire cu ceilalţi".
"Credinţa
ne face să locuim, să rămânem, dar ne face şi să mergem pe calea vieţii. Şi în această
privinţă, Sfânta Casă de la Loreto păstrează o învăţătură importantă. După cum ştim,
aceasta a fost amplasată deasupra unui drum. Faptul pare mai degrabă ciudat: din punctul
nostru de vedere, casa şi drumul par să se excludă reciproc. În realitate, chiar şi
în această particularitate se păstrează un mesaj singular al acestei Case. Ea nu este
o casă privată, nu aparţine unei persoane sau unei familii, dar e o locuinţă deschisă
tuturor, care stă, pentru a spune astfel, pe drumul nostru, al tuturor. Prin urmare,
aici, la Loreto, aflăm o casă care ne face să rămânem, să locuim, şi care în acelaşi
timp ne face să mergem, ne aminteşte că toţi suntem pelerini, că trebuie să fim mereu
pe drum spre o altă locuinţă, spre casa definitivă, spre Cetatea eternă, locuinţa
lui Dumnezeu cu umanitatea răscumpărată (cfr. Ap 21,3).
Revenind la pagina
Evangheliei despre Buna-Vestire, Sfântul Părinte a subliniat un "aspect care nu încetează
să ne uimească: Dumnezeu cere 'da'-ul omului, a creat un interlocutor liber, cere
creaturii sale să-i răspundă în deplină libertate". Această pagină a avut o amplă
rezonanţă în viaţa şi scrierile marilor mistici ai Bisericii, dintre care se evidenţiază
Sfântul Bernard de Clairvaux. "Dumnezeu, a reluat Papa, "cere libera adeziune a Mariei
pentru a se face om, 'da'-ul Fecioarei este rodul Harului divin. Dar harul nu elimină
libertatea, dimpotrivă, o creează şi o susţine. Credinţa nu ia nimic creaturii umane,
dar îi permite deplina şi definitiva împlinire". • "Dragi fraţi şi surori în
acest pelerinaj care îl reparcurge pe cel făcut de fericitul Ioan al XXIII-lea – în
chiar ziua în care, providenţial, este comemorarea liturgică a Sf. Francisc
de Assisi, adevărată 'evanghelie vie' – vreau să încredinţez Preasfintei Maici a lui
Dumnezeu toate greutăţile pe care le trăieşte omenirea în căutare de seninătate şi
pace, problemele atâtor familii care privesc cu îngrijorare la viitor, aspiraţiile
tinerilor care se deschid la viaţă, suferinţele celor care aşteaptă gesturi şi alegeri
de solidaritate şi iubire. Vreau să încredinţez Maicii lui Dumnezeu şi acest timp
care stă înaintea noastră, un timp special de har pentru Biserică.
Tu, Maica 'da'-ului, care l-ai ascultat pe Isus, vorbeşte-ne despre El, spune-ne
drumul pe care l-ai parcurs ca să-l urmăm pe calea credinţei, ajută-ne să-l vestim
pentru ca orice om să-l primească şi să devină locuinţă a lui Dumnezeu. Amin!".
La încheierea Sfintei Liturghii, Papa a luat prânzul la centrul "Ioan Paul
al II-lea", unde a avut loc şi întrevederea de mulţumire cu organizatorii vizitei.
Tot joi, la ora 17.00, plecarea cu elicopterul de la Loreto şi, după aproximativ o
oră, revenirea în Vatican.