Editorialul european. O lume cu sau fără Dumnezeu: Curtea Neamurilor în Suedia

RV 01 oct 2012. Editorialul european Radio Vatican, care de două ori pe lună atrage atenţia ascultătorilor şi a cititorilor paginii noastre internet, se opreşte de această dată la un eveniment mai mult decât bisericesc din Suedia: Curtea Neamurilor de la Stockholm. Editorialul a fost pregătit de colega noastră Charlotta Smeds de la Redacţia Scandinavă.

La jumătatea lunii septembrie s-a desfăşurat în Suedia a 12-a "Curte a Neamurilor". O întâlnire între cei care cred şi cei care nu cred pe tema "O lume cu sau fără Dumnezeu", care timp de două zile a strâns laolaltă oameni din societatea suedeză din domeniul culturii şi al ştiinţei, reprezentanţi ai religiilor şi atei convinşi.

Suedia este o ţară numită deseori "post-creştină", unde, potrivit statisticii, secularizarea a câştigat tot mai mult teren, unde Dumnezeu a trebuit să se dea deoparte, unde domnesc "drepturile omului" dar nu "dreptul lui Dumnezeu". E o ţară în care întrebarea dacă şi când să ai un copil, face parte din mentalitatea drepturilor, alături de dreptul de a avea un copil "fără defecte" şi a-l elimina în timpul sarcinii dacă nu este ca atare. Este ţara în care ministerul educaţiei interzice preoţilor să spună elevilor "Dumnezeu să vă binecuvânteze" la încheierea anului şcolar; în care toţi politicienii, în afară de unul singur, a votat în parlament împotriva libertăţii de conştiinţă a operatorilor sanitari; în care se copiază aceleaşi rituri ale sacramentelor cu unica diferenţă că se elimină orice urmă a lui Dumnezeu. Este ţara în care nu ajungi pe postul de rector universitar pentru că în Curriculum Vitae ai scris că crezi în Dumnezeu.

Potrivit statisticilor, Dumnezeu nu este important pentru suedezi. În schimb, este important. Suedia nu este indiferentă la Dumnezeu. Şi o ştie cel care a trăit Curtea Neamurilor de la Stockholm. Participanţii au vorbit cu adevărată fervoare despre credinţă şi rolul religiei în societate. Cea mai mare contribuţie adusă de Curtea Neamurilor a fost să propună, într-o dezbatere deschisă, o temă care în Suedia nu este considerată de domeniul corectitudinii politice şi culturale. Mai mult, reuniunea de două zile a fost transmisă integral de două ori la televiziunea statală timp de şase ore. Evidentă a fost din partea tuturor dorinţa de a prezenta personal întrebările despre temă, mizând mai mult pe discursul credinţei decât al necredinţei. Sălile erau pline de oameni care au ascultat în tăcere ore în şir, lamentându-se la sfârşit doar de lipsa de timp. Singurul aspect adus la lumină, şi împărtăşit de participanţi, este faptul că fundamentalismul laic nu este mai puţin periculos decât fundamentalismul religios.

Există o enormă diferenţă între o societate cu Dumnezeu şi una fără Dumnezeu. Societatea fără Dumnezeu vrea să pună omul în centru, un om care în faţa evenimentelor vieţii caută cu disperare să aibă el controlul. În schimb, societatea care lasă spaţiu lui Dumnezeu, nu doar ca un gând îndepărtat, ci părtaş activ în viaţă, pune în locul controlului uman iluzoriu, încrederea: încrederea într-un Dumnezeu pe care nu eu mi l-am creat singur, dar el m-a creat pe mine; încrederea de a face parte dintr-un plan bun chiar şi atunci când recere suferinţă şi sacrificiu din iubire.

Suntem în faţa vechii dificultăţi a omului de a trebui să admită că are nevoie de Dumnezeu, că este dependent şi chiar dator. Omului îi vine să spună: "Eu vreau să fiu Dumnezeu. Eu n-am să mă pun în genunchi niciodată ". Câtă înţelepciune există, în schimb, în această simplă propoziţie: "Ca să poţi sta în picioare, trebuie să ştii să stai în genunchi". Când viaţa se clatină, când familia şi societatea se clatină, există răspunsul simplu al sfinţilor: "Aşezaţi-vă în genunchi, altfel vă veţi prăbuşi. Faceţi loc lui Dumnezeu". Dacă lumea neagă prezenţa lui Dumnezeu, El nu şi-a pierdut în niciun caz interesul pentru lume. Trebuie să ne aducem mereu aminte de adevărata măsură a omului.

(rv - Charlotta Smeds/AD)

Aici, serviciul audio: