Papa şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu: pentru a-l înţelege, trebuie depăşită surzenia inimii

(RV - 24 septembrie 2012) Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna purtător de lumină, depinde însă de felul cum este ascultat. Aceasta este învăţătura ce se desprinde din pericopa evanghelică de la Sf. Luca propusă la Liturghia de luni 24 septembrie şi în care Isus spune mulţimii: "Nimeni, după ce a aprins o făclie, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci într-un sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina (…) Aşadar, luaţi seama la felul cum ascultaţi!” (8,16.18).

În legătură cu aceste aspecte, Benedict al XVI-lea a îndemnat deseori creştinii să parcurgă un itinerar de maturizare a vieţii. Alessandro De Carolis, de al serviciile informative centrale - SIC, aminteşte unele din afirmaţiile Papei:
• Vorbirea în pilde pentru public şi explicaţiile cu un stil de comunicare diferit în privat, pentru ucenicii săi. Evanghelia redă aceasta ca linie generală de învăţătură din partea Învăţătorului. Parabolele lui Isus, criptice în aparenţă, sunt ca un produs distilat de mare înţelepciune care are nevoie însă, pentru a fi înţeles, de o dispoziţie specială, dificil de găsit la nivel de masă: dispoziţia de a asculta cu inima. "Luaţi seama cum ascultaţi", îi avertizează Isus pe cei care îl înconjurau în scenă descrisă de Evanghelia lui Luca.

Despre valoarea ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, chiar din primele zile ale vestirii şi până azi, au scris şi meditat învăţătorii Bisericii, Sfinţi şi teologi, papi, inclusiv Benedict al XVI-lea:
• Sunt unii care ascultă în mod superficial Cuvântul, dar nu-l acceptă; sunt cei care îl acceptă pentru moment, dar nu sunt consecvenţi şi îl pierd cu totul; sunt alţii care sunt copleşiţi de griji şi de seducţiile lumii; şi există aceia care ascultă în mod receptiv ca terenul bun: aici Cuvântul aduce roade din belşug (Angelus, 10 iulie 2011).

Parabola semănătorului, a subliniat aici Papa, este un test de turnesol clar. Pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze toată casa, şi să nu fie o sursă de lumină inutilă, pusă într-un colţ, este necesar ca Cuvântul să devină pentru creştin ca o mâncare bine mestecată, rumegată în mod constant, singuri şi în comunitate, prin meditaţie şi trăirea Sacramentelor:
• A asculta împreună a cuvântul lui Dumnezeu; a depăşi surditatea noastră la acele cuvinte care nu se potrivesc cu prejudecăţile şi opiniile noastre, toate, acestea constituie un drum ce trebuie parcurs pentru a ajunge la unitatea în credinţă, ca răspuns la ascultarea Cuvântului (Vesperele la sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul, 26 ianuarie 2007).

Înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu însuşi. Cu toate acestea - afirmă Isus în Evanghelia lui Luca - „Nimic nu este ascuns care să nu fie dat la iveală şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să nu iasă la lumină” (8,17). O garanţie a faptului că acea sămânţă - independent de terenul care o va primi - trebuie să fie, oricum, semănată de Biserica din toate timpurile:
• Este un cuvânt care trebuie să fie mărturisit şi proclamat în mod explicit, deoarece fără o mărturie coerentă, acesta este mai puţin inteligibil şi credibil. (Discurs către Operele Pontificale Misionare din 14 mai 2011).

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci