Curtea neamurilor. Cardinalul Ravasi: noutatea de la Stockholm, ruperea în public a tăcerii despre Dumnezeu

(RV - 18 septembrie 2012) Faptul însuşi de a fi vorbit în public despre Dumnezeu într-o societate pentru care religia este o chestiune strict privată, este un succes. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii, trasează un bilanţ pozitiv al recentei sale reuniuni de la Stockholm în cadrul iniţiativei cultural-religioase "Curtea Neamurilor."

Cuvintele cardinalului în interviul realizat de Fabio Colagrande:
• Mă găseam nu doar într-un mediu care, din punct de vedere confesional, este complet diferit de cel catolic, contextul luteran, dar mai ales intr-un ambient cu înverşunare secularizat, laic, în care în mod explicit discursul religios nu face parte din ţesutul normal de comunicare şi este rezervat doar pentru intimitatea persoanelor şi pentru domeniul strict bisericesc. Ei bine, acolo această „timor et tremor” - frică şi cutremur, simţăminte despre care vorbeşte apostolul Paul cu referire la începutul predicării Evangheliei la Corint, s-a dizolvat aproape imediat din cel puţin două motive: pe de o parte, primirea pe care am avut-o chiar din partea celor care nu erau credincioşi a fost deosebit de intensă; pe de altă parte, am avut şi o prezenţă, o participare intensă chiar din partea comunităţii luterane. Impresia, desigur, a confirmat ceea ce acumulasem, mai ales prin lectura literaturii contemporane suedeze. În special, am găsit încă elementul dominant, care este elementul secularizării. Aici aş vrea să spun că - înregistrate şi de către unii care m-au intervievat pentru ziare, televiziune sau chiar din cadrul luteran - elementul cel mai deconcertant pentru ei şi surprinzător de succes era faptul că domenii publice şi domenii diferite unele de altele, secularizate în mod explicit, mai mult total laice, seculare precum Academia de Ştiinţe şi un pic ambientul tinerilor Fryshuset, au fost dominate de discursuri religioase. Discursurile religioase nu ar trebui să fie făcute în public, deoarece acestea din punct de vedere politic şi cultural sunt incorecte: în schimb, în ​​acest caz, discursurile au venit, rostite explicit iar personalităţi ale culturii suedeze şi-au declarat credinţa sau abandonarea credinţei sau chiar negarea totală a oricărei dimensiuni, expunându-se în public, poate chiar în faţa colegilor lor. Aceasta a fost o surpriză şi pentru mine: cum mi-a spus un interlocutor calificat, niciodată nu şi-ar fi putut imagina că, pentru a rupe tăcerea în jurul temelor religioase în Suedia avea să fie chiar un cardinal catolic.

Cum s-au desfăşurat colocviile, întâlnirile, confruntările?
• Confruntarea în Academia de Ştiinţe a fost, de departe, cea mai sistematică, completă, îngrijită, calificată, deşi pe parcursuri neaşteptate. Aici, cu siguranţă trebuie să-i recunoaştem meritul ambasadorului Suediei la Sfântul Scaun, Ulla Gudmundson, care a condus - ea însăşi - dezbaterea şi dialogul cu mare acuitate şi cu mult echilibru. Dar mai presus de toate, aş spune, în acest caz a fost emoţionantă - pentru mine - un mediteranean - impresia de a vedea că persoane - sala era plină până la refuz - timp de trei ore şi jumătate, fără nici o pauză, au participat la această dezbatere în tăcerea cea mai absolută, plângându-se apoi la sfârşit pentru timpul scurt al intervenţiilor publicului. Şi pe de altă parte, în schimb, în lumea tinerilor, acolo, da, au fost scântei, pentru că am avut, de exemplu, prezenţa tinerilor pe de o parte, probabil, puternic mărturisitori ai credinţei lor, iar pe de altă parte, am avut tineri, dar, şi capul acestei mişcări seculare umaniste suedeze, cu mândrie "ateist", să spunem, care a pus întrebările sale într-un mod un pic "agresiv”, în anumite momente. Şi acest lucru este semnificativ pentru această ţară, dar nu este astfel în mod emblematic. Mi s-a spus, de exemplu, că umaniştii seculari sunt doar cinci mii în Suedia dintr-o populaţie de 10 milioane de locuitori. Deci, ceea ce era mai semnificativ era, poate, a sparge negura, a rupe ceaţa, gerul indiferenţei, a aspectului nepublic al credinţei.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci