Sinteza Exortaţiei apostolice “Biserica în Orientul Mijlociu”: Fiţi mărturisitori curajoşi ai lui Cristos

(RV – 15 septembrie 2012) Exortaţia apostolică post-sinodală “Biserica în Orientul Mijlociu”, a papei Benedict al XVI-lea, reuneşte concluziile Sinodului special pentru orientul Mijlociu, ce a avut loc în Vatican, în octombrie 2010. Documentul a fost publicat în italiană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, germană şi arabă. De asemenea, o sinteză în limba ebraică este disponibilă pe situl în limba ebraică a Radio Vatican.

În esenţă, Exortaţia apostolică post-sinodală “Biserica în Orientul Mijlociu” reprezintă un apel însufleţit şi vibrant către întreg Orientul Mijlociu, de a trăi în pace, de a nu uita propriile rădăcini şi de a privi spre viitor cu speranţă şi dinamism. Paginile documentului exprimă toate acestea dar şi întreaga atenţie pastorală pe care Benedict o are faţă de regiune, mai ales într-un moment de o actualitate impresionantă.

Alcătuit din trei părţi, la care se adaugă o introducere şi o concluzie, documentul priveşte mai ales contextul Orientului Mijlociu, un mozaic ce necesită un efort intens pentru consolidarea mărturiei creştine: esenţial atât pentru unitatea ecumenică, înţeleasă nu ca o creare de confuzie, ci ca recunoaştere şi respect reciproc între Biserici de antică tradiţie şi comunităţile ecleziale mai recente – atât dialogul interreligios cu evreii şi musulmanii care, ca şi creştinii, cred într-un singur Dumnezeu. Condamnând orice act de intoleranţă, discriminare şi marginalizare sau persecuţie, justificată sau nu, în numele religiei, Exortaţia aminteşte că prezenţa creştinilor în Orientul Mijlociu nu este cazuală, ci istorică şi că aceştia au contribuit la formarea culturii locale.

Catolicii, în special, au dreptul şi datoria de a participa la viaţa civilă a regiunii şi nu trebuie să fie consideraţi cetăţeni de categoria a II-a. De aceea şi apelul Papei în favoarea tutelării libertăţii religioase – sumă a tuturor libertăţilor, sacră şi inalienabilă – care include posibilitatea de a alege propriu Crez şi de a-l manifesta public, fără a-şi risca viaţa.

În documentul “Biserica în Orientul Mijlociu”, Benedict al XVI-lea se opreşte asupra a două noi realităţi: realitatea şi fundamentalismul. În formă extremă, laicitatea devine secularism şi pretinde faptul de a nega cetăţenilor expresia publică a religiei, lăsând statului monopolul absolut în acest sector. În schimb, trăită în mod sănătos, laicitatea implică deosebire şi colaborare dintre politică şi religie, în spirit de respect reciproc.

În ceea ce priveşte fundamentalismul religios, acesta se intensifică din cauza climatului actual de incertitudine socio-politică şi a unei scăzute înţelegeri a religiei, cu intenţia de exercitare a puterii asupra conştiinţei persoanelor. De aceea, Papa cere tuturor responsabililor religioşi din Orientul Mijlociu să dezrădăcineze acest fenomen, ce reprezintă o ameninţare mortală pentru toţi credincioşii.




Exortaţia abordează şi cruciala chestiune a exodului creştinilor din ţările regiunii. Disperaţi, victime ale conflictelor, umiliţi, sunt constrânşi să emigreze în ciuda contribuirii la construirea propriilor patrii timp de secole. Dar Papa atrage atenţia: un Orient Mijlociu cu puţini creştini sau fără creştini nu mai este Orient Mijlociu. De la această consideraţie porneşte şi îndemnul Sfântului Părinte către politicieni, pentru a nu transforma regiunea într-o realitate monocromă, dar şi îndemnul către păstorii comunităţilor creştine de a-i ajuta pe credincioşii din diaspora.

Mai tehnic în a doua parte, textul se adresează patriarhilor, episcopilor, preoţilor, seminariştilor şi persoanelor consacrate din Biserica Catolică. Tuturor le este amintită importanţa unităţii cu Episcopul Romei, a vestirii Evangheliei în mod curajos, a gestionării corecte a bunurilor bisericeşti şi a mărturiei unei vieţi ireproşabile, în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu.
De asemenea, Papa reaminteşte atât valoarea celibatului „ca dar al Bisericii”, cât şi valoare ministerului preoţilor căsătoriţi, o antică tradiţie orientală. Şi laicii, membri ai Bisericii, graţie Botezului sunt chemaţi să fie curajoşi pentru cauza lui Cristos, promovând libertatea religioasă şi respectul faţă de demnitatea persoanei.

Un paragraf aparte este dedicat familiei. Benedict al XVI-lea cere să fie sprijinită în vederea depăşirii problemelor şi dificultăţilor şi aminteşte că familia este o instituţie divină, fondată pe sacramentul indisolubil al căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. „Iubirea conjugală este proiectul perseverent a unei vieţi întregi”, scrie pontiful. În faţa modelelor contrarii Evangheliei, vehiculate de o anumită cultură contemporană, familia trebuie să revină la identitatea sa cea mai profundă, pentru a fi cu adevărat Biserică domestică, maestră de rugăciune, pepinieră de vocaţii, şcoală de valori etice şi celulă de bază a societăţii. În cadrul familiei – a îndemnat Papa – femeia să fie egală cu bărbatul şi să nu fie discriminată, pentru că astfel de acte îl jignesc pe Dumnezeu însuşi.

Gândul lui Benedict al XVI-lea se îndreaptă apoi spre tineri, pe care-i îndeamnă să nu le fie teamă sau ruşine de a fi creştini şi de a cultiva prietenia cu Isus. Tinerii sunt îndemnaţi de asemenea să privească la modernitate cu înţelepciune, fără a se lăsa seduşi de materialism sau de folosirea nediscriminată a anumitor reţele de socializare, ce distrug adevăratele relaţii umane. În plus, Benedict al XVI-lea le cere părinţilor, educatorilor şi instituţiilor să tuteleze drepturile minorilor, încă din momentul conceperii.

A treia parte a Exortaţiei s-ar putea numi 'doctrinală'. Sfântul Părinte recomandă de fapt o adevărată pastorală biblică pentru înlăturarea prejudecăţilor şi a ideilor greşite şi subliniază importanţa liturghiei a cărei reînnoire – acolo unde este necesară – trebuie să fie fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu.
De asemenea, este esenţial accentul pus pe sacramentul Botezului, care permite comuniunea şi solidaritatea, şi la sacramentele iertării şi al reconcilierii, pentru promovarea iniţiativelor de pace chiar şi în mijlocul persecuţiilor.

Documentul aminteşte apoi că evanghelizarea este o misiune esenţială a Bisericii în virtutea căreia şi catolicii din Orientul Mijlociu trebuie să-şi reînnoiască spiritul misionar, o provocare mai urgentă ca oricând într-un context multicultural şi într-un mediu pluri-religios. Un puternic impuls în acest sens ar putea deriva din Anul Credinţei
Sfântul Părinte se opreşte de asemenea asupra carităţii şi aminteşte că, după exemplul lui Cristos, Biserica trebuie să fie aproape de cei mai lipsiţi de apărare, de cei săraci şi suferinzi.

Succesorul lui Petru şi-a esprimat gratitudinea faţă de toţi cei care activează în mod extraordinar în centrele educative, în şcoli şi universităţile catolice, căci demonstrează existenţa, în Orientul Mijlociu, a posibilităţii de a trăi în spirit de respect şi colaborare, graţie educaţiei în sensul toleranţei.

Exortaţia prezintă de asemenea unele propuneri concrete, precum o traducere comună a rugăciunii Tatăl Nostru în limbile locale ale regiunii; proclamarea unui An Biblic, urmat de o Săptămână anuală a Bibliei; dezvoltarea unor noi forme de comunicare, esenţiale pentru evanghelizare; un acord ecumenic asupra recunoaşterii Botezului, între Biserica Catolică şi alte Biserici cu care se află în dialog teologic. În final, Papa cere acces liber, fără restricţii, pentru credincioşii care merg în pelerinaj în Locurile Sfinte.

În ultimele pagini ale textului, Benedict al XVI-lea revine la invocarea păcii legată de justiţie, şi nu doar ca absenţă a războiului. Oameni politici şi lideri religioşi trebuie să facă tot posibilul pentru eliminarea cauzelor suferinţelor tuturor acelora care trăiesc în Orientul Mijlociu, iar creştinii trebuie să-l mărturisească pe Cristos uniţi şi în mod curajos, căci nu este o mărturie uşor de dat, dar este captivantă.