Este nevoie de prezenţa lui Dumnezeu pentru o autentică convieţuire: Benedict al XVI-lea,
la ceremonia de sosire în Liban
(RV - 14 septembrie 2012) După sosirea la aeroportul internaţional „Rafiq Hariri”
din Beirut, la ora locală 13.45, Episcopul Romei a rostit Cuvântul de salut, menţionându-l
pe preşedintele Libanului şi amintind de precedentele întâlniri personale
avute cu acesta, în 2008 şi 2011. A doua întâlnire cu preşedintele libanez a avut
loc cu ocazia binecuvântării statuii Sfântului Maron, aşezată într-o nişă exterioară
a bazilicii „Sfântul Petru”, gest definit de Benedict al XVI-lea ca „semn vizibil
al legăturilor dintre Sfântul Scaun şi Liban şi al eredităţii spirituale care, de
secole, îi leagă pe libanezi de succesorii Apostolului Petru.
De asemenea,
Episcopul Romei a dorit să pună încă o dată în evidenţă motivul acestei călătoriei
apostolice, şi anume semnare Exortaţiei apostolice post-sinodale a Adunării Speciale
pentru Orientul Mijlociu a Sinodului Episcopilor şi încredinţarea documentului reprezentanţilor
Bisericilor particulare din Orientul Mijlociu. Destinată lumii întregi, Exortaţia
se propune Bisericilor particulare ca un proiect de viitor pentru comunităţile din
Orientul Mijlociu.
Benedict al XVI-lea i-a salutat pe liderii religioşi: pe
patriarhul emerit, cardinalul Sfeir şi pe succesorul său, patriarhul Boutros Rai,
pe episcopii libanezi şi pe cei veniţi special, din alte ţări ale regiunii, pentru
întâlnirea cu Sfântul Părinte. Papa i-a salutat de asemenea pe patriarhii şi episcopii
ortodocşi, ca şi pe responsabilii diferitelor comunităţi religioase din Liban, amintind
de evenimentele triste şi dureroase care au lovit Libanul timp de mulţi ani.
“L’heureuse
convivilité toute libanaise…” • „Fericita convieţuire libaneză” – a spus –
„trebuie să demonstreze întregului Orient Mijlociu şi restului lumii că într-o naţiune
poate exista colaborare între diferitele Biserici, toate făcând parte dintr-o unică
Biserică catolică, într-un spirit de comuniune fraternă cu alţi creştini şi, în acelaşi
timp, de convieţuire şi dialog respectuos între creştini şi fraţii de alte religii”.
„Voi ştiţi ca şi mine” – a subliniat Sfântul Părinte – „că acest echilibru,
ce este prezentat oriunde ca un exemplu, este extrem de delicat şi riscă uneori să
se rupă, fiind întins ca un arc şi supus presiunilor ce sunt deseori părtinitoare
şi interesate, contrare şi străine faţă de armonia şi blândeţea libanezilor”.
•
“C’est là qu’il faut faire preuve de réelle moderation…” „Şi aici este necesar
să se dea dovadă de o reală moderaţie şi o mare înţelepciune”, a atras atenţia Sfântul
Părinte. „Raţiunea” – a spus – „trebuie să prevaleze asupra pasiunii unilaterale,
pentru a favoriza binele comun al tuturor”.
Vizita Episcopului Romei în Liban
doreşte să reafirme importanţa prezenţei lui Dumnezeu în viaţa fiecăruia, în vederea
unei autentice convieţuiri, Benedict al XVI-lea explicând modul în care binecunoscutul
echilibru libanez poate continua să existe.
• “Le fameux équilibre libanais
qui veut continuer…” „Faimosul echilibru libanez, care doreşte să continue
să fie o realitate, se poate prelungi graţie bună-voinţei şi efortului tuturor libanezilor”,
a explicat Sfântul Părinte. „Atunci va fi cu adevărat un model pentru locuitorii
din întreaga regiune şi din lumea întreagă”. „Cu toate acestea”, a reamintit, „nu
este vorba de o operă exclusiv umană, ci de un dar al lui Dumnezeu ce trebuie cerut
cu insistenţă, perseverând cu orice preţ şi consolidându-l cu hotărâre”.
“Je
viens au Liban comme un pélerine de paix…” • „Vin în Liban ca pelerin al păcii,
ca prieten al lui Dumnezeu şi al oamenilor”, a spus Sfântul Părinte în discursul din
cadrul ceremoniei de sosire, pe aeroportul „Rafiq Hariri”, în prima zi a călătoriei
apostolice în Liban. Benedict al XVI-lea a asigurat că sunt prezente în rugăciunile
sale durerile tuturor acelora din Orientul Mijlociu care suferă. „Şi pentru ei” –
a spus – „vin ca pelerin al păcii”.
“Salami-O Tikum. Je vous donne ma
paix…” • „Pacea mea o dau vouă, spune Cristos şi în afară de Liban vin în mod
ideal şi în toate ţările din Orientul Mijlociu ca pelerin al păcii, ca prieten al
lui Dumnezeu şi ca prieten al tuturor locuitorilor din toate ţările regiunii, indiferent
de apartenenţa şi de crezul lor” (…) „Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!”