Ura dintre oameni nu vine de la Dumnezeu: apelul lansat la Sarajevo, în cadrul Întâlnirii
Internaţionale pentru Pace 2012
RV 12 sep 2012.Cu inima şi gândul către Roma, în
2013, s-a încheiat marţi seară la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina, a 26-a Întâlnire
Internaţională pentru Pace, organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu la 20 de ani
de la ibucnirea războiului din Balcani. În cele trei zile de întâlniri între liderii
religiilor locale, personalităţi politice şi intelectuali din diferite ţări, participanţii
au subliniat cele mai urgente provocări pentru societatea de astăzi. De pe scena centrală,
amenajată în centrul istoric al oraşului martir, s-a înălţat apelul final la pace.
De la Sarajevo, corespondenţa trimisului special Radio Vatican, Francesca
Sabatinelli: • "Sarajevo, pământ rănit de ultimul război de pe teritoriul
Europei, însângerat de ura dintre vecini, religii şi etnii diferite, s-a lăsat cuprins
marţi seară de spiritul de la Assisi, făcându-se purtătorul unui mesaj de pace care
recheamă toate religiile la datoria de a-i învăţa pe oameni cum să trăiască împreună
în dialog, stimă reciprocă, respectarea libertăţii şi a diferenţelor. Apelul proclamat
la încheierea întâlnirii internaţionale şi în prezenţa reprezentanţilor religioşi,
afirmă că ura, dezbinarea, violenţa şi genocidul nu vin de la Dumnezeu. În acelaşi
timp, se cere ca în niciun alt loc să nu se mai ducă războaie în numele diferenţei,
pentru că dimpotrivă, a trăi între oameni diferiţi este un ideal aducător de roade.
Dar mai presus de toate, în mesajul final se aduce un omagiu oraşului Sarajevo,
amintit în cuvintele emoţionante ale card. Roger Etchegaray, care de la tribună a
povestit cum a intrat în Sarajevo în timpul asediului ca trimis special al papei Ioan
Paul al II-lea. Prelatul catolic a cerut oraşului să fie curajos, locuitorilor săi,
să înveţe din nou să trăiască împreună, fără prejudecăţi, întăriţi de un trecut marcat
de toleranţă religioasă şi relaţii culturale.
Istoria acestui oraş este de
la sine un avertisment, a spus prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sfântul
Egidiu, subliniind ceea ce s-a repetat în aceste zile: viitorul acestei regiuni îi
priveşte pe europeni. Sarajevo trebuie să rămână un oraş unic şi plural. Invocaţia
stăruitoare "Să nu se mai întâmple niciodată războaie între fraţi!", capătă în acest
oraş un răsunet fără egal. Religiile pot ajuta la construcţia convieţuirii între popoare
şi culturi, pentru a-i face pe oameni să înţeleagă că această condiţie nu este un
blestem ci o binecuvântare".
Următoarea Întâlnire Internaţională pentru Pace
a Comunităţii Sfântul Egidiu va avea loc, aşa cum s-a spus, la Roma, în 2013.
Printre
participanţii la întâlnirea de la Sarajevo s-a numărat şi arhiep. Vincenzo Paglia,
preşedintele Consiliului Pontifical al Familiei, intervievat de trimisul
Radio Vatican: • "Nu încape îndoială că Bosnia, şi mai ales Sarajevo, rămâne
una din regiunile cele mai delicate din Europa. Iată de ce era urgent să venim la
Sarajevo şi să lansăm un mesaj diferit. Când se vede că ortodocşii sârbi, în special
patriarhul Irinej, trec prin porţile oraşului, mai mult, trec pentru prima dată pragul
catedralei catolice, sau, să vezi în catedrala ortodoxă mitropoliţi, cardinali, episcopi,
credincioşi catolici şi ortodocşi, acestea sunt imagini de pace care nu pot fi uitate.
Şi nu încape îndoială că în acest fel trebuie semănată curajos o viziune de convieţuire
între popoare pentru un viitor mai bun. Iată de ce cred că tezaurul cel mai preţios
al acestei întâlniri este tocmai această imagine în care catolici şi ortodocşi îşi
dau unii altora îmbrăţişarea păcii şi iau hotărârea de a continua să trăiască împreună
aici, în relaţii cu musulmanii şi evreii, şi să redea oraşului Sarajevo acea perspectivă
pe care a avut-o mereu în veacurile trecute, aducând roade noi şi pentru întreaga
regiune a Balcanilor".
Pe de altă parte, a continuat mons. Paglia, este necesară
şi o politică diferită care să recurgă la viziuni mai ample şi profunde. "Superficialitatea,
în acest caz, este dramatică", a spus mons. Paglia, "în timp ce o politică redusă
la chestiuni de pământ şi frontieră, este foarte problematică. Politica trebuie să
devină conştientă de necesitatea de a folosi mai multe taste, dacă vrea să facă să
vibreze coardele acestor popoare. O tastă, de exemplu, este înscrierea acestei regiuni
în orizontul european mai vast. Fără Europa, cred că aici s-a pus doar un capac la
o situaţie care riscă să explodeze din nou. Europa are capacitatea politică de a dezamorsa
tensiunile. Cu toate acestea, mai este un pas de făcut: convieţuirea între popoare
nu poate fi restrânsă numai la o chestiune ce priveşte interiorul frontierelor stabilite".