Mesajul papei Benedict la Întâlnirea Internaţională de la Sarajevo: pentru construcţia păcii, o nouă alianţă între cei care cred şi cei care nu cred

RV 10 sep 2012. Benedict XVI a tansmis un mesaj, semnat de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone, participanţilor la a 26-a Întâlnire Internaţională pentru Pace, promovată anual de Comunitatea Sf. Egidiu. După München, în 2011, Întâlnirea a fost organizată în acest an la Sarajevo, pe tema "A trăi împreună înseamnă viitorul". Participă reprezentanţi din diferite confesiuni creştine, lideri ai religiilor, populaţia locală, lideri politici din Bosnia-Herţegovina şi din mai multe ţări ale Uniunii Europene.

"Este motiv de bucurie şi încurajare", se citeşte în mesaj, "faptul că pelerinajul de pace început la Assisi în octombrie 1986 de Fericitul Ioan Paul al II-lea, continuă să aducă roade. Însuşi Suveranul Pontif – continuă mesajul - a vrut să-i sublinieze semnificaţia anul trecut, la o distanţă de 25 de ani, mergând ca pelerin în oraşul sfântului Francisc, împreună cu numeroşi oameni de credinţă, de bărbaţi şi femei de bună voinţă care sunt în căutarea sinceră a adevărului şi, de aceea, se angajează în construcţia păcii. Cauza păcii, a observat Papa cu acea ocazie, este ameninţată astăzi de un dublu risc: pe de o parte, instrumentalizarea religiei ca motiv de violenţă, iar, pe de alta, acel 'nu' spus lui Dumnezeu în numele unei viziuni cu totul secularizată a omului, care la rândul său este capabil să producă o violenţă fără măsură. Efectele convergenţei acestor două forţe negative s-au resimţit dramatic, printre altele, şi în oraşul Sarajevo, în războiul care a început acum 20 de ani, aducând moarte şi distrugere în Balcani.

Ca antidot la această ameninţare mereu activă – continuă mesajul – papa Benedict XVI a relansat la Assisi alianţa dintre persoanele religiilor şi cei care nu se regăsesc în nicio tradiţie religioasă dar caută cu sinceritate adevărul, în convingerea că dintr-un dialog profund şi sincer poate veni, pentru cei dintâi, angajarea la o tot mai necesară purificare a religiei trăite, iar pentru ceilalţi, păstrarea deschiderii la marile întrebări ale omenirii şi la Misterul care învăluie viaţa omului.

În acest fel, pelerinajul comun către adevăr se poate transforma şi într-un pelerinaj comun către pace. Expresiile acestuia sunt Întâlnirile Internaţionale pentru Pace organizate de Comunitatea Sfântul Egidiu. O valoare specială dobândeşte întâlnirea din acest an de la Sarajevo. După cum a afirmat Fericitul Ioan Paul al II-lea, care se simţea deosebit de legat de acest oraş, "nu se poate uita că Sarajevo a devenit în acest secol simbolul suferinţei în toată Europa. A fost astfel la începutul secolului XX, când primul război mondial a avut aici începutul său; a fost ca atare, într-un alt fel, pentru a doua oară, când conflictul s-a consumat pînă la capăt în această regiune" (Ioan Paul II, Predica de la Sarajevo, 13 aprilie 1997).

Astăzi, de la Sarajevo vrea să pornească un mesaj de pace, graţie întâlnirii atâtor bărbaţi şi femei de religii diferite. Pacea are nevoie de susţinerea inimilor şi a minţilor care caută adevărul, se deschid la lucrarea lui Dumnezeu şi întind o mâna către ceilalţi. Este important, prin urmare, să se lărgească privirea la lumea întreagă şi la realităţile problematice pentru coexistenţă, reconciliere şi pace, care încă o mai caracterizează, cu speranţă şi angajare: continuă, în realitate, ameninţarea terorismului, atâtea războaie însângerează pământul, violenţa împotriva fratelui pare să nu mai aibă sfârşit. Lumea noastră are cu adevărat nevoie de pace! Mai mult, din lumea noastră se înalţă tot mai puternic strigătul "Să vină pacea!". În aceste zile – menţionează mesajul – gândul Sfântului Părinte se îndreaptă în mod deosebit către Orientul Mijlociu, la situaţia dramatică din Siria, şi la Călătoria Apostolică pe care se pregăteşte să o efectueze în Liban. Speranţa este ca acele ţări şi toate ţările care au nevoie de reconciliere şi linişte, să afle cât mai curând pacea într-o coexistenţă senină, în stabilitate şi respectul drepturilor omului.

Lunga experienţă de dialog, trăită şi la aceste Întâlniri, arată cât de înşelătoare este cultura ciocnirilor, în timp ce iese în evidenţă valoarea dialogului bazat pe liniile trainice ale adevărului, din care izvorăşte pacea: "A trăi împreună este în cele din urmă o simplă predispoziţie, care provine direct din condiţia noastră umană. Este aşadar de datoria noastră să-i dăm un conţinut pozitiv. A trăi împreună se poate transforma într-un a trăi unii împotriva altora, poate deveni un iad, dacă nu învăţăm să ne primim unii pe alţii, dacă fiecare nu vrea să fie altceva decât el însuşi. Dar a se deschide la ceilalţi, a se oferi celorlalţi, poate să fie şi un dar" (Benedict XVI, Mesaj la Întâlnirea Internaţională pentru Pace de la München, 1 septembrie 2011). Este o convingere care trebuie să devină tot mai mare în conştiinţa oamenilor şi a popoarelor.

"A trăi împreună este viitorul!". Această viziune, pentru noi, creştinii, se înrădăcinează în credinţă: "Noi credem într-un Dumnezeu care este Creatorul şi Tatăl tuturor oamenilor, pornind de la care toţi oamenii sunt între ei fraţi şi surori şi alcătuiesc o singură familie. Crucea lui Cristos este pentru noi semnul lui Dumnezeu, care pune în locul violenţei, a suferi împreună cu celălalt şi a iubi împreună cu celălalt" (Benedict XVI, Discurs la Assisi, 27 octombrie 2011).

În timp ce exprimă urarea unei întâlniri rodnice" – se afirmă în finalul mesajului, adresat card. Vinko Puljć, arhiepiscop de Vrhbosna-Sarajevo – "Sfântul Părinte se alătură spiritual la toţi cei prezenţi, în certitudinea că Domnul, Tatăl tuturor oamenilor, va continua să ne călăuzească pe calea păcii şi a întâlnirii paşnice între popoare, binecuvântând toate eforturile noastre".

<<<<<<<<<<<<<<
De la Sarajevo, corespondenţa trimisului special, Francesca Sabatinelli:
• "Nu e uşor a trăi împreună când oamenii sunt diferiţi, e o greutate care aduce atâta suferinţă: a subliniat în intervenţia sa ministrul italian Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sf. Egidiu, referindu-se la cele întâmplate la Sarajevo şi nu numai. Dintr-un model de coexistenţă, Sarajevo a devenit, în ciuda războaielor şi a suferinţelor, un simbol. Este astăzi un oraş depozitar a diferite memorii dureroase şi al unei armonii care încă n-a fost regăsită. Şi tocmai aici se întâlnesc oameni de diferite religii în spiritul Întâlnirii de la Assisi, pentru că de la religii izvorăşte un mesaj de pace, pentru că religia nu sfinţeşte războiul, chiar dacă aceasta s-a întâmplat în trecut. Numai pacea este sfântă; războiul, niciodată".