Prioritatea absolută a evanghelizării, subliniată de Benedict al XVI-lea primind noii
episcopi din teritoriile de misiune
(RV - 7 septembrie 2012) "Răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu face să înflorească
darul reconcilierii şi promovează unitatea poporului".
A amintit Papa vineri dimineaţă, 7 septembrie primind în Sala Gărzii Elveţiene a
reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo episcopii nou-numiţi din teritoriile de
misiune, care provin din 42 de ţări şi participă la întâlnirea de lucru organizată
de Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor. Erau prezente aproximativ o sută
de persoane, printre care cardinalul Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru
Evanghelizarea Popoarelor, pe care Benedict al XVI-lea l-a salutat cordial. Discursul
Papei s-a axat pe necesitatea a ceea ce se numeşte „missio ad gentes”, propovăduirea
Evangheliei la cei care nu-l cunosc pe Isus, a unei "aculturaţii corecte a credinţei",
a rugăciunii şi încrederii în Evanghelie, în faţa atitudinilor de intoleranţă, rod
al fundamentalismelor care conduc uneori la tăgăduirea şi nerecunoaşterea "dreptului
la libertatea religioasă".Dar să revenim. "Comunităţile pentru care sunteţi păstori în Africa, Asia, America Latină şi Oceania, deşi în situaţii diferite, sunt toate angajate în prima evanghelizare" şi, spune Papa adresându-se noilor episcopii din teritoriile de misiune, le simţiţi bucuriile şi rănile. Sunt "aproape toate înfiinţate recent" , având o credinţă vioaie şi creativă" dar de multe ori încă neînrădăcinată", datorită duratei scurte de la întemeierea lor. Şi aşa, se alternează "zelul apostolic" cu "momente de instabilitate şi incoerenţă". Cu toate acestea, există Biserici care se maturizează şi datorită darului împărtăşirii sfinţilor - communio sanctorum - care permite "o osmoză de har", între Bisericile de străveche tradiţie şi cele nou-înfiinţate şi, mai înainte de asta, între "Biserica cerească şi cea pelerină".
• În inima voastră să fie întotdeauna tare încrederea în Domnul; Biserica este a Sa şi El este călăuza atât în momentele dificile cât şi de linişte.
Benedict al XVI-lea a observat că de ceva timp se înregistrează o scădere a numărului misionarilor, compensată totuşi de creşterea clerului diecezan şi a preoţilor călugări iar creşterea numerică a preoţilor nativi produce "o nouă formă de cooperare misionară": unele Biserici tinere au început să trimită preoţi pentru Bisericile lipsite de cler din aceeaşi ţară sau în naţiuni din acelaşi continent. "Bisericile tinere sunt, prin urmare - a spus Papa - un semn de speranţă pentru viitorul Bisericii universale". În acest context, Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe episcopii noi din teritoriile de misiune să nu precupeţească nici o forţă în opera pastorală, amintindu-şi de darul celor trei îndatorii - „tria munera”, de a " învăţa, sfinţi şi conduce":
• Să aveţi la inimă missio ad gentes, aculturaţia credinţei, formarea candidaţilor la preoţie, îngrijirea clerului diecezan, a călugărilor, călugăriţelor şi laicilor. Biserica se naşte din misiune şi creşte odată cu misiunea. Însuşiţi-vă chemarea interioară a Apostolului: "Caritas Christi urget nos - Dragostea lui Cristos ne mână" (2Cor 5,14).
"O aculturaţie corectă a credinţei să vă ajute să incarnaţi Evanghelia în culturile popoarelor şi să asumaţi tot binele care se află în ele”, subliniază Benedict al XVI-lea, arătând că "este vorba de un proces lung şi dificil, care nu ar trebui în nici un fel să compromită specificul şi integritatea credinţei creştine". Misiunea cere "Păstori modelaţi după chipul lui Cristos prin sfinţenia vieţii, prudenţi şi clarvăzători, gata să se consume cu generozitate pentru Evanghelie". Papa îi îndeamnă, apoi, să supravegheze turma având o atenţie specială pentru preoţi, fiind disponibili să-i asculte, să le asigure "întâlniri de formare, specifice şi regulate", şi să facă astfel ca "Euharistia să fie întotdeauna inima existenţei lor". Apoi, papa îndeamnă episcopii să aibă "asupra lumii de astăzi o privire de credinţă, pentru a o înţelege în profunzime, şi o inimă generoasă, gata să intre în comuniune cu oamenii, bărbaţi şi femei, din timpul nostru". Dar mai presus de toate, Benedict al XVI-lea le aminteşte "prima responsabilitate de oameni ai lui Dumnezeu, chemaţi la rugăciune şi la slujirea Cuvântul său":
• Ţine-ţi privirea fixată asupra lui Isus, Păstorul păstorilor: lumea de astăzi are nevoie de oameni care îi vorbesc lui Dumnezeu, pentru a putea vorbi despre Dumnezeu. Numai aşa Cuvântul de mântuire va aduce rod".
Bisericile din aceste ţări, evidenţiază Pontiful, cunosc bine instabilitatea care apasă peste viaţa cotidiană a lumii în mod îngrijorător; urgenţele alimentare, sanitare, educative care interpelează comunităţile bisericeşti, a căror activitate este apreciată. Şi mai departe, la dezastrele naturale se adaugă "discriminări culturale şi religioase, forme de intoleranţă şi prejudecăţi, rezultatul unor fundamentalisme, care - observă Papa - relevă viziunile antropologice greşite şi care conduc la subevaluarea, dacă nu chiar la ignorarea dreptului la libertatea religioasă, a respectului pentru cei mai slabi, în special a copiilor, femeilor şi persoanelor cu handicap". Apasă de asemenea "contraste reapărute între grupurile etnice şi caste, care provoacă violenţe de nejustificat":
• Acordaţi încredere Evangheliei, puterii sale de reînnoire, capacităţii sale de a retrezi conştiinţele şi de a provoca din interior răscumpărarea persoanelor şi crearea unei noi fraternităţi. Răspândirea Cuvântul Domnului face să înflorească darul reconcilierii şi favorizează unitatea poporului.
Privirea lui Benedict al XVI-lea se îndreaptă apoi spre Anul Credinţei: "Credinţa este darul cel mai important care ne-a fost dat în viaţă: nu putem - spune - să-l ţinem doar pentru noi". Toţi, subliniază, "au dreptul de a cunoaşte valoarea acestui dar şi de se apropia de el" (Encic. Redemptoris missio, 11). Credinţa, de fapt, este dată pentru ca să fie împărtăşită şi să dea roade:
• Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea. reafirmând prioritatea evanghelizării, afirma. „Oamenii se vor putea salva chiar pe alte căi, datorită milostivirii lui Dumnezeu, chiar dacă noi nu le predicăm Evanghelia; dar ne vom putea noi mântui dacă, din neglijenţă, de frică, de ruşine sau ca rezultat al unor idei false, neglijăm să le-o vestim? (Exortaţia Ap. Evangelii nuntiandi, 80). Această întrebare să răsune în inima noastră ca un apel de a simţi prioritatea absolută a sarcinii de evanghelizare.
În încheiere, Papa încredinţează comunităţilor noilor episcopi din teritoriile de misiune, Fecioarei Maria, "prima evanghelizatoare", fiindcă ea a dat lumii Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup", le încredinţează pe toate ei, "Steaua evanghelizării".
Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci
| All the contents on this site are copyrighted ©. |