Papa la audienţa generală în Aula Paul al VI-lea din Vatican: Isus ţine în mâinile sale Biserica din toate timpurile

(RV - 5 septembrie 2012) Cristos este cel care deţine în mâini destinele Bisericii şi pentru a-i înţelege orientările un creştin nu are decât un singur mod, acela de a se ruga. La audienţa generală desfăşurată din nou în Aula Paul al VI-lea, după paranteza estivă de la Castel Gandolfo, Benedict al XVI-lea a continuat "şcoala de rugăciune", axând cateheza pe Cartea Apocalipsului.

Poţi fi persoana cea mai singură de pe pământ, cea mai tristă. dar dacă te rogi, vei avea mângâiere „în momentele cele mai întunecate” şi vei învăţa să-l iubeşti pe Dumnezeu. şi să simţi aproape prietenia lui Cristos. Astfel nu te vei putea lipsi niciodată de rugăciune, într-o continuă dinamică de iubire care îţi schimbă viaţa.

Cuprinde un mesaj antrenant în formularea sa imediată, cateheza lui Benedict al XVI-lea ţinută miilor de pelerini reuniţi în aula Paul al VI-lea din Vatican şi inspirată din răsfoirea paginilor unei cărţi pe care el însuşi a calificat-o ca „dificilă”, Cartea Apocalipsului. Papa s-a avântat în structura textului Sfântului Ioan prezentându-i pe scurt cele trei faze din care se compune prima parte. În prima fază, protagoniştii sunt adunarea liturgică şi cititorul, lectorul, care îi prezintă un mesaj încredinţat de Isus evanghelistului. Suntem la primele fraze şi replici în care adunarea adoptă o atitudine de rugăciune, şi anume, a explicat Pontiful, în „ascultarea lui Dumnezeu care vorbeşte”:
• Rugăciunea noastră trebuie să fie înainte de toate ascultare de Dumnezeu ce ne vorbeşte. Inundaţi de atât de multe cuvinte, suntem puţin obişnuiţi să ascultăm, în special să ne creăm acea dispoziţie de tăcere interioară şi exterioară pentru a fi atenţi la ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună. Asemenea versete ne învaţă apoi că rugăciunea noastră, adeseori doar de cerere, trebuie să fie mai întâi de toate o rugăciune de laudă lui Dumnezeu pentru dragostea lui, pentru darul lui Isus Cristos, care ne-a adus putere, speranţă şi mântuire.

"Prinsă de dragostea lui Cristos", adunarea este îndemnată să-i "înţeleagă prezenţa în viaţa proprie". Îi spune "da" lui Dumnezeu, care, a spus Benedict al XVI-lea, i se manifestă deci "ca începutul şi sfârşitul istoriei", "activ cu dragostea sa în întâmplările umane” din trecut şi din viitor, până la "ţinta finală". Chiar şi în acest caz, a observat Papa ...
• Rugăciunea constantă trezeşte în noi sensul de prezenţă a Domnului în viaţa şi în istoria noastră, iar prezenţa sa este una ce ne susţine, ne îndrumă şi ne dă o mare speranţă chiar în mijlocul întunericului anumitor evenimente umane; în plus, fiecare rugăciune, chiar şi cea făcută în singurătatea cea mai radicală, nu este niciodată o izolare şi nu este niciodată sterilă, dar este seva vitală pentru a alimenta o viaţă creştină tot mai angajată şi consecventă.

În faza a doua, Cristos devine mai aproape de adunarea liturgică, lăsându-se văzut de comunitate, vorbindu-i şi acţionând. La acest punct, cititorul prezintă imaginile pe care Duhul le evocă în Ioan. Este un lung şi puternic moment contemplativ, dominat de semnele luminii şi focului, simbol - a spus Papa - "al intensităţii geloase" a iubirii lui Dumnezeu, al veşniciei sale, al biruinţei sale asupra răului. Ioan trăieşte "o experienţă minunată a Domnului Înviat", încât leşină şi cade ca mort:
• Un lucru frumos acest Dumnezeu înaintea căruia slăbeşte, cade ca mort. Este prietenul vieţii, şi îi pune mâna pe cap. Şi aşa va fi şi pentru noi: suntem prieteni ai lui Isus. Apoi revelaţia lui Dumnezeu Înviat, a lui Cristos cel Înviat, nu va fi cutremurătoare, dar va fi întâlnirea cu prietenul.

În a treia fază, cititorul propune adunării un mesaj în care Isus vorbeşte la persoana întâi. Un mesaj adresat celor şapte biserici din Asia Mică, dar care - a concluzionat Benedict al XVI-lea - trebuie să fie înţeles ca îndreptat către "bisericile din toate timpurile":
• Toate bisericile au nevoie să adopte o atitudine de ascultare atentă a Domnului, deschizându-se la Duhul aşa cum Isus cere insistent repetând această poruncă de şapte ori: ’Cine are urechi de auzit, să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor’ (Ap 2,7.11.17.29; 3,6.13.22). Adunarea ascultă mesajul primind un imbold la pocăinţă, convertire, perseverenţă, creşterea în dragoste, îndrumare pentru călătorie.

Multe, printre altele, saluturile adresate de Benedict al XVI-lea tinerilor, în special celor care primesc mirul, în diferite limbi, la sfârşitul catehezei. În mod deosebit tinerilor întorşi de la întâlnirea Genfest desfăşurată la Budapesta. Papa i-a îndemnat să fie "tari în credinţa catolică" lăsând „ca bucuria simplă, iubirea curată şi pacea profundă, care vin din întâlnirea cu Isus Hristos" să-i facă martori luminoşi a Veştii celei Bune în rândul tinerilor din ţările lor.

La terminarea audienţei, Benedict al XVI-lea a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a dat tuturor celor prezenţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde bucuros la toţi cei care pe care undelor o ascultă în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. lucaci