Papa la Liturghia pentru foştii săi studenţi: nu avem adevărul, aparţinem adevărului

(RV - 4 septembrie 2012) S-a încheiat duminică 2 septembrie cu o Sfântă Liturghie oficiată de Papa la Centrul Mariapoli din Castel Gandolfo tradiţionalul seminar de vară al ex-studenţilor lui Benedict al XVI-lea, aşa-numitul „Ratzinger Schülerkreis", axat anul acesta pe tema „Rezultate şi chestiuni ecumenice în dialogul cu luteranismul şi anglicanismul”. La predică, Papa a comentat lecturile Liturghiei duminicale plecând de la prima lectură din cartea Deuteronomului, unde se citeşte că Israelul, singurul dintre toate popoarele, primeşte Legea, legea care dă adevărata înţelepciune. Este vorba despre un dar de care ne bucurăm - a subliniat Papa - nu un rod al propriului geniu ce ar putea duce la triumfalism. Astfel Biserica, un Israel devenit universal, poate doar să se bucure de darul lui Cristos, care este miezul esenţial al Legii, legea făcută trup, Iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Noi am primit înţelepciunea care este adevăr, ştim să trăim şi să murim, pentru că Cristos este viaţa şi adevărul. Nu există nici un loc pentru orice triumfalism, ci numai pentru bucurie şi recunoştinţă pentru darul primit, pe care nu l-am făcut noi.

Benedict al XVI-lea a relevat că odată cu trecerea timpului uzanţe omeneşti au fost adăugate la darul lui Dumnezeu, ascunzând înţelepciunea dăruită de Dumnezeu. Aceste adaosuri pot conduce Biserica la aşa-zisul triumfalism, la a se lăuda pe sine. Astfel, în această fază, vedem numai ceea ce e făcut de noi, nu mai găsim bucuria credinţei. Astfel, nu mai îndrăznim să spunem că Dumnezeu ne-a învăţat adevărul şi ne-a învăţat ceea ce este omul.

Dar astăzi - a mai spus Papa - concepte de adevăr şi de intoleranţă sunt aproape contopite între ele; deci a spune că am adevărul devine sinonim cu intoleranţă.

Şi noi, creştinii, nu mai îndrăznim să credem sau să vorbim despre adevăr. De fapt, este adevărat, observă: nimeni nu poate spune "Eu am, posed adevărul," pentru că suntem noi cei care aparţinem adevărului care este ceva viu! Nu-l posedăm, este mai degrabă el care ne prinde şi rămânem în el numai dacă ne lăsăm călăuziţi şi împinşi de el. Cred - spune Papa - că trebuie să învăţăm din nou, faptul acesta că "nu avem adevărul". Nimeni nu poate spune "Am copii," pentru că nu sunt o posesie, o avere a noastră, sunt un cadou, ei sunt un dar al lui Dumnezeu şi o îndatorire. Deci, nici nu putem spune "am adevărul", ci adevărul, care este Cristos însuşi, a venit la noi şi în Euharistie a venit de-a dreptul în noi pentru a ne curăţa de mizeriile noastre, de egoismul nostru care face să apară creştinismul doar ca un sistem de uzanţe, de obiceiuri. Şi aşa trebuie să ne deprindem din nou să ne lăsăm conduşi la adevăr. Şi atunci, prin noi adevărul va putea străluci din nou pentru mântuirea lumii.

Câteva observaţii Papa a dedicat şi Scrisorii Sfântului Iacob, pasajului în care apostolul invită la a fi dintre aceia care pun în practică şi nu doar ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta - a spus - este un îndemn de a nu accentua dimensiunea intelectuală a credinţei şi teologiei. De multe ori - a mai spus Papa Benedict - mă tem tocmai de aceasta, atunci când citesc atâtea lucruri inteligente în aceste timpuri: încât teologia devine un joc al intelectului care nu pătrunde în viaţa noastră şi care, prin urmare, nu ne introduce la adevăr. Deci - conclude - este o invitaţie făcută chiar nouă, teologilor: nu numai să ascultăm ci să ne lăsam forjaţi de adevăr şi călăuziţi de el.

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci