Timpul, dar al lui Dumnezeu pentru binele omului: încheiată, în Italia, Săptămâna Liturgică Naţională

RV 31 aug 2012. Anul liturgic nu înseamnă doar o listă de sărbători în calendar, ci un parcurs care ne ajută să înţelegem că timpul omului este în mâinile lui Dumnezeu: este, pe scurt, predica episcopului de Mazara del Vallo, în Sicilia, mons. Domenico Mogavero, la Sfânta Liturghie celebrată joi seară împreună cu participanţii la Săptămâna Liturgică Naţională. Lucrările reuniunii teologice se încheie vineri şi au avut ca temă "Anul liturgic: pelerini în timp. Itinerar educativ pe urmele lui Cristos"

"Deseori", a spus mons. Mogavero la Radio Vatican, "anul liturgic înseamnă pentru noi succesiunea Adventului, Postului Mare, sărbătorilor şi diferitelor devoţiuni. Aici, la Mazara del Vallo, s-a făcut o lectură cu adevăra frumoasă şi autentică: anul liturgic este misterul lui Cristos care se desfăşoară în timp. Nu este aşadar ceva care se referă la ceea ce facem noi, cât mai degrabă o dimensiune contemplativă a creştinului care se traduce apoi în alegeri existenţiale".

Prelatul italian a subliniat şi faptul că întâlnirea teologică a modificat percepţia participanţilor cu privire la realitatea oraşuluiu sicilian, cunoscut de obicei pentru problemele legate de pescuit şi imigranţi.

La observaţia redactorului Radio Vatican, că timpii de astăzi sunt marcaţi de indiferenţă religioasă iar drumurile liturgice sunt de multe ori lipsite de participanţi la trafic, mons. Mogavero a spus că "este important să-i ajutăm pe oameni să trăiască timpul de faţă cu ochii deschişi. Noi facem programări, planuri, punem la cale proiecte de viitor, etc., ca şi cum totul ar depinde numai de noi. A-i ajuta pe contemporanii noştri – pe fraţii noştri în credinţă dar şi pe ceilalţi – să înţeleagă faptul că timpul este un capital de investit şi nu ceva care trebuie pus sub cărămidă, în aşteptarea unui moment potrivit când să-l scoatem la lumină – aşadar, anul liturgic ca valorizare a timpului, resursă a omului, cred că poate o fi o lecţie importantă pentru noi toţi".

Celebrările liturgice au şi o formă proprie, iar Benedict XVI recomandă mereu o atenţie extrem de mare la aspectul vizibil al liturgiei. Continuă mons. Mogavero: "Ne-am oprit, în cadrul dezbaterilor, la fapte, conferind celebrării liturgice acea sobrietate care să nu contrasteze cererea de esenţial din timpurile noastre. Am discutat mult în această privinţă, căutând să facem în aşa fel încât tot ceea ce am realizat să ajungă nu doar la ochi şi la ureche, dar să trezească emoţii autentice şi pentru inimi. Acestea se întipăresc, de fapt, în conştiinţa fiecăruia dintre noi şi, la momentul oportun, reuşesc să orienteze hotărârile importante şi alegerea valorilor în viaţa fiecărui om de credinţă".