Card. Carlo Maria Martini a murit vineri la Milano. Papa Benedict XVI în rugăciune. Pr. Lombardi: un mare evanghelizator al timpurilor noastre

RV 31 aug 2012. Cardinalul Carlo Maria Martini a murit vineri după amiază la Milano. 85 de ani, bolnav de mai multă vreme de Parkinson, prelatul catolic italian era internat la infirmeria de la "Aloisianum", institutul universitar de studii filosofice al Societăţii lui Isus de la Gallarate, în apropiere de Milano.

Starea şubredă a sănătăţii sale a cunoscut o agravare neaşteptată joi seară şi Benedict XVI, informat imediat, s-a recules în rugăciune. La rândul său, arhiepiscopul de Milano, card. Angelo Scola, a îndemnat toţi credincioşii diecezei şi pe toţi cei care-l stimează să înalţe rugăciuni pentru predecesorul său, în semn de afecţiune şi apropiere. Vineri după amiază, la câteva minute după ora locală 16.00, card. Scola a anunţat public moartea predecesorului său.

Card. Martini a intrat în Societatea lui Isus, ordinul iezuiţilor, la numai 17 ani şi a devenit preot la 25 de ani. A fost rector al Institutului Biblic Pontifical şi, succesiv, al Universităţii Pontificale Gregoriana, după care a fost numit arhiepiscop de Milano, misiune pe care a îndeplinit-o din 1980 pînă în 2002. Dintre cele mai cunoscute iniţiative promovate în dieceza milaneză, de amintit "Şcoala Cuvântului", curs de formare a laicilor pentru a se familiariza cu Sfânta Scriptură prin metoda 'lectio divina', şi "Catedra celor care nu cred", o serie de întâlniri publice cu cei aflaţi în căutarea sinceră a adevărului. După o lungă perioadă de timp petrecută în Ţara Sfântă a revenit în Italia în 2008 pentru îngrijiri medicale.

În legătură cu moartea card. Martini, părintele iezuit Federico Lombardi, directorul Sălii Vaticane de Presă, a afirmat:
• "Moartea card. Carlo Maria Martini este un eveniment care trezeşte mari emoţii şi dincolo de limitele vastei arhidieceze de Milano, pe care a condus-o timp de 22 de ani. Este vorba de un episcop care prin cuvântul său, numeroasele sale scrieri, iniţiativele pastorale inovatoare, a ştiut să dea mărturie şi să vestească în mod eficace credinţa pentru oamenii timpului nostru, atrăgându-şi stima şi respectul celor din apropiere şi din depărtare, inspirând în exerciţiul slujirii lor numeroşi confraţi în episcopat din întreaga lume.

Formarea şi personalitatea card. Martini erau tipice unui iezuit cercetător al Sfintei Scripturi. Cuvântul lui Dumnezeu era punctul de plecare şi fundament al modului său de abordare a realităţii şi a oricărei intervenţii; Exerciţiile Spirituale ale Sfântului Ignaţiu de Loyola, matricea spiritualităţii sale şi a pedagogiei sale spirituale, a raportului continuu, direct şi concret, dintre lectura Cuvântului lui Dumnezeu şi viaţă, a discernământului spiritual şi a deciziilor luate în lumina Evangheliei.

Printr-o intuiţie curajoasă, Ioan Paul al II-lea a pus bogăţia culturală şi spirituală a celui care pînă atunci era un cercetător, rector al Institutului Biblic şi apoi al Universităţii Gregoriana, în slujirea conducerii pastorale a uneia din cele mai mari dieceze din lume. A avut un stil de conducere caracteristic. În ultima sa carte – intitulată "Episcopul" – card. Martini scria: "Episcopul să nu creadă că poate conduce cu eficacitate oamenii ce i-au fost încredinţaţi printr-o mulţime de prescrieri şi decrete, interdicţii şi judecăţi negative. Să mizeze, în schimb, pe formarea interioară, pe gustul şi fascinaţia Sfintei Scripturi, să prezinte motivaţiile pozitive ale comportamentului nostru după Evanghelie. Va obţine astfel mult mai mult decât prin atenţionări rigide la respectarea normelor". Este o moştenire preţioasă, aceasta, care merită o reflecţie serioasă în aceste timpuri când căutăm căile noii evanghelizări".