Sport şi nu numai, la Jocurile Paralimpice 2012: reflecţia episcopului britanic Thomas McMahon

RV 30 aug 2012. Cu un număr record de atleţi înscrişi la întreceri, s-a desfăşurat miercuri seară, pe Stadionul Olimpic din Londra, ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice 2012. În prezenţa reginei Elisabeta, peste trei mii de participanţi au dat viaţă unui spectacol lung şi fascinant. Vocea fizicianului britanic Stephen Hawking a reprezentat firul unificator al manifestării.

Din ingredientele care au făcut cu adevărat specială serata de deschidere, n-au lipsit umbrela, simbolul prin excelenţă al capitalei britanice, mărul lui Newton, omagiat printr-o muşcătură de toţi cei 80 de mii de spectatori prezenţi, şi referinţa la piesa "Furtuna" a lui Shakespeare. În centrul stadionului, fizicianul Hawking, 70 de ani, afectat de o boală gravă. Impresionant, îndemnul său de a fi mereu curioşi, pentru că tocmai curiozitatea ne face să pătrundem cu adevărat în frumuseţea diversităţii.

Nu mai prejos, parada celor 166 de naţiuni participante, din care provin cei 4.200 de atleţi înscrişi în lista pentru medalii în cele 11 zile de întreceri. Alături de sud-africanul Oscar Pistorius, care va trebui să-şi apere titlurile la 100, 200 şi 400 de metri, cucerite la Paraolimpiada de la Beijing, acum patru ani, a răspândit o vie emoţie şi prezenţa lui Margaret Maughan, prima atletă medaliată cu aur din istoria de 14 ediţii a Jocurilor Paralimpice, câştigată la Roma în 1960.

Potrivit ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris, România participă la întreceri cu cea mai mare echipă paralimpică de pînă acum, fiind de două ori mai mare decât cea care s-a prezentat la Beijing în 2008.

Despre importanţa nu doar sportivă a Jocurilor Paralimpice, redacţia engleză Radio Vatican l-a contactat pe mons. Thomas McMahon, episcop de Brentwood, dieceza londoneză în care se află structurile sportive ale manifestării:
• "Cred că Jocurile Paralimpice sunt un motiv de profundă inspiraţie pentru oricine. Din moment ce toţi, într-un fel sau altul, trebuie să ne confruntăm cu limitele noastre personale, Paraolimpiada poate fi un imbold de a depăşi aceste limite. Probabil acesta este motivul pentru care multă lume se consideră stimulată de Jocurile Paralimpice".

Ce vă place să obţineţi la încheierea Jocurilor Paralimpice?
• "Cred că aspectul spiritual merge mână în mână cu cel fizic. Ioan Paul al II-lea a vorbit mult despre teologia trupului, de necesitatea de a integra dimensiunea fizică şi cea spirituală, de modul în care noi suntem uniţi de originea noastră comună, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fiind uniţi şi de angajarea noastră de a exprima întregul nostru potenţial. Spun deseori că noi toţi suntem chemaţi în viaţă fie să ducem torţa, fie să participăm la concurs. Să ducem torţa ca creştini, prin mărturia noastră pentru credinţă şi prin atitudinea noastră faţă de pierdere şi câştig; şi să alergăm cursa, ţinând cont că scopul nu este doar o medalie de aur ci una cerească. Cursa vieţii nu este rezervată câştigătorilor, dar celor care o duc la bun sfârşit".