Papa la rugăciunea "Îngerul Domnului" - reacţia ucenicilor la discursul lui Isus despre pâinea vieţii. Iuda n-a plecat; vina sa cea mai gravă e falsitatea, semnul diavolului

(RV - 26 august 2012) Pentru a cunoaşte trebuie mai întâi să crezi; falsitatea este semnul distinctiv al diavolului: a subliniat Benedict al XVI-lea în alocuţiunea de duminică ţinută la Castel Gandolfo înainte de recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului” cu mulţimea pelerinilor reuniţi în curtea interioară a Palatului Apostolic dar şi în piaţa din faţa reşedinţei pontificale estive. Papa care continuă perioada de odihnă în orăşelul de pe malul Lacului Albano, a comentat evanghelia Liturghiei duminicale în care apostolul Ioan prezintă reacţia ucenicilor la discursul lui Isus despre pâinea coborâtă din cer pentru viaţa lumii.

Trebuie mai întâi să crezi în Dumnezeu pentru a cunoaşte viaţa veşnică pe care o dă Isus oferindu-se pe sine ca jertfă pentru noi. Spune Isus în lungul discurs ţinut în sinagoga din Cafarnaum după ce a săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini de orz şi doi peşti. Isus explicase sensul acelei minuni săvârşite nu pentru a cuceri un tron pământesc şi a-şi croi un marş triumfal spre el. Din contra, lucrurile stau cu totul altfel. Să ascultăm alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori! În duminicile trecute am meditat discursul despre "pâinea vieţii", pe care Isus l-a pronunţat în sinagoga din Cafarnaum, după ce a săturat mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti. Astăzi, Evanghelia prezintă reacţia ucenicilor la acel discurs, o reacţie pe care Cristos însuşi şi în mod conştient o provocase. Înainte de toate, evanghelistul Ioan - care era prezent, împreună cu ceilalţi apostoli - relatează că "din acel moment, mulţi dintre ucenicii săi, s-au retras şi nu mai umblau cu el" (In 6,66). De ce? Pentru că nu au crezut în cuvintele lui Isus care spunea: Eu sunt Pâinea vie coborâtă din cer, cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu va trăi în veci (Cf In 6,51.54).
• Această revelaţie rămânea de neînţeles pentru ei, deoarece o înţelegeau doar în sens material, în timp ce în aceste cuvinte era anunţat de mai înainte misterul pascal al lui Isus, că El avea să se dăruiască pe sine însuşi pentru mântuirea lumii.

Văzând că mulţi dintre discipolii săi plecau de la el, Isus s-a adresat apostolilor, zicând: "Vreţi şi voi să plecaţi?" (In 6,67). Ca şi în alte cazuri, este Petru, cel care răspunde în numele celor doisprezece: "Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Iar noi am crezut şi ştiut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu " (In 6,68-69).

Asupra acestui pasaj avem un comentariu foarte frumos al Sf. Augustin, care spune: "Vedeţi cum Petru, prin harul lui Dumnezeu, prin inspiraţia Duhului Sfânt, a înţeles? Pentru ce a înţeles? Pentru că a crezut. Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Tu ne dai viaţa veşnică oferindu-ne trupul şi sângele tău. Şi noi am crezut şi cunoscut.
• Nu spune: am cunoscut şi am crezut, dar am crezut şi cunoscut. Am crezut pentru a putea cunoaşte; dacă, de fapt, am fi vrut să cunoaştem înainte de a crede, nu am fi reuşit nici să cunoaştem nici să credem. Ce am crezut şi ce am cunoscut? Că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi anume că tu eşti însăşi viaţa veşnică, şi în carne şi în sânge ne dai ceea ce tu însuţi eşti "(Comentariu la Evanghelia lui Ioan, 27, 9).

În fine, Isus ştia că şi între cei doisprezece apostoli, era unul care nu credea: Iuda. Şi Iuda ar fi putut să plece, aşa cum au făcut mulţi ucenici; mai mult, ar fi trebuit să plece, dacă ar fi fost cinstit.
• În schimb, el a rămas cu Isus. A rămas nu din credinţă, nu din dragoste, ci cu gândul secret de a se răzbuna pe Maestru. De ce? Pentru că Iuda se simţea trădat de Isus, şi a decis ca, la rândul său să-l trădeze.

Iuda a fost un zelot, şi voia un Mesia învingător, care să conducă o revoltă împotriva romanilor. Dar Isus dezamăgise aceste aşteptări.
• Problema este că Iuda nu a plecat de la el, iar vina sa cea mai gravă a fost falsitatea, care este semnul diavolului. Pentru aceasta Isus le-a zis celor doisprezece: "Unul dintre voi este un diavol!" (In 6,70).

Să o rugăm pe Fecioara Maria, ca să ne ajute să credem în Isus, ca Sf. Petru, şi să fim mereu sinceri cu El şi cu toţi.

După rugăciunea cu pelerinii, Papa a adresat saluturi în diferite limbi primite cu entuziasm de grupurile prezente. Un salut special l-a avut pentru pelerinii polonezi, nelipsiţi la întâlnirile cu episcopul Romei şi mereu spontani în a răspunde la salut prin cântece sau aclamaţii. Benedict al XVI-lea a salutat episcopii şi pelerinii polonezi reuniţi duminică la sanctuarul Madonei Negre de la Jasna Gόra. De asemenea, călugăriţele Congregaţiei Sfintei Feţe cu ocazia Capitolului general.

Din Castel Gandoflo, primiţi, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru recitarea rugăciuni „Angelus - Îngerul Domnului”, duminică 26 august, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci