Funeraliile părintelui Nicolini, “prietenul romilor”. Mons. Zuppi: „Don Bruno, cel care a doborât prejudecăţile”

(RV – 18 august 2012) Sâmbătă, 18 august, în bazilica “Sfânta Maria in Trastevere” din Roma, au avut loc funeraliile părintelui Bruno Nicolini, care şi-a dedicat peste 50 de ani din viaţă pastoralei populaţiei rom şi sinti din Italia.
Părintele Bruno – a spus directorul asociaţiei „Caritas” din Roma, mons. Enrico Feroci – s-a făcut „cel mai de pe urmă dintre cei de pe urmă”.
Şi Fundaţia „Migrantes” din cadrul Conferinţei Episcopale îl aminteşte cu emoţie pe părintele Nicolini, subliniind că, prin moartea sa, populaţia rom pierde „un părinte şi un prieten”
Sfânta Liturghie de înmormântare a fost celebrată de episcopul auxiliar de Roma, mons. Matteo Zuppi, care aminteşte astfel figura spirituală şi mărturia evanghelică a părintelui Nicolini:

• “Părintele Nicolini era un om îndrăgostit de Evanghelie, de slujirea sa bisericească şi, poate tocmai de aceea, era îndrăgostit de poporul gitan. A venit la Roma de la Bolzano şi, lucrând în Secretariatul de Stat, a aflat adevărata sa pasiune, aceea de a sta pe stradă, de a le fi aproape celor ţinuţi la distanţă şi priviţi cu prejudecăţi. Părintele Nicolini se comporta cu ţiganii asemenea Bunului Samaritean; încerca să le fie mereu aproape şi voia ca Biserica să fie aproape, în sens matern, de aceste persoane care trăiesc deseori în condiţii de refuz şi extremă dificultate.
Don Bruno a început să se ocupe de rom şi sinti în 1958, când a fondat „Opera Nomadi”, la Bolzano. Aceasta a fost o mare intuiţie a sa pentru că a promovat apărarea drepturilor populaţiei rom. Aş spune că a fost fără îndoială prima instituţie care a încercat să garanteze romilor zone de staţionare, „Opera Nomadi” fiind de asemenea prima care a garantat şi ajutat integrarea copiilor de etnie rom în şcoli”.

Un alt moment important din viaţa părintelui Nicolini a fost în 1964, când a fost chemat de papa Paul al VI-lea, tocmai pentru a se ocupa de romii din capitală…
• „El era un responsabil în cadrul Secretariatului de Stat. Se ocupa de romi şi a organizat întâlnirea extraordinară cu papa Paul al VI-lea, în 1966. Când îşi amintea de acea întâlnire, don Bruno se emoţiona profund, căci acela fu momentul în care gitanii au înţeles maternitatea Bisericii şi faptul că Papa ţinea la ei. Cuvintele pe care Paul al VI-lea le-a adresat ţiganilor în acea ocazie, cuvinte pline de afecţiune, de o atenţie şi o sensibilitate extraordinară, erau tocmai acelea pe care părintele Bruno ar fi vrut ca romii să le audă, pentru a simţi Biserica ca pe o mamă”.

Aici, serviciul audio: