Pace şi reconciliere: Istoricul mesaj comun al patriarhului Kiril şi al episcopatului polonez

(RV – 17 august 2012) Zi istorică la Varşovia, vineri, 17 august, sub semnul reconcilierii dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Catolică din Polonia. Preşedintele Conferinţei Episcopale din Polonia, arhiepiscopul Jozef Michalik, şi patriarhul Kiril al Moscovei şi Întregii Rusii, pentru prima oară în vizită oficială în Polonia, semnează documentul cu titlul “Mesajul comun al Rusiei şi Poloniei către popoare”

Pace şi reconciliere: sunt cei mai frecvenţi termeni din documentul care se doreşte „o contribuţie la opera de apropiere dintre Bisericile noastre şi de reconciliere dintre popoarele noastre”, se citeşte în mesajul comun.
Amintindu-se “vecinătatea seculară” dintre Rusia şi Polonia şi “ereditatea creştină orientală şi occidentală” care a influenţat identitatea şi cultura ambelor naţiuni, se îndeamnă la a întreprinde o cale “a dialogului sincer” pentru însănătoşirea rănilor din trecut.

Păcatul, slăbiciunea umană, egoismul dar şi presiunile politice duc la “alienarea reciprocă”, “la ostilitatea deschisă, la lupta dintre naţiunile noastre”, cu consecinţa “disoluţiei originalei unităţi creştine”, se scrie în document. Diviziunile şi sciziunile – se evidenţiază – sunt contrarii voinţei lui Cristos şi reprezintă „una mare scandal”.
De aceea, sunt necesare „noi eforturi” pentru a apropia din nou Bisericile şi pentru o reînnoire importantă după experienţa conflictului mondial şi a ateismului impus.

Este „dialogul fratern” calea care conduce la reconciliere. Acesta presupune însă „dispoziţie de a ierta jignirile şi nedreptăţile suportate”. De aici, apelul către credincioşi de „a cere iertare pentru jignirile, nedreptăţile şi tot răul făcut reciproc”.
Declaraţia comună se doreşte a fi un prim pas în reconstruirea încrederii reciproce, fără de care nu este posibilă reconciliere deplină.
„A ierta” – se citeşte – „nu înseamnă a uita”. De fapt memoria este „parte esenţială a identităţii noastre” şi este datorată numeroaselor victime din trecut care şi-au dat viaţa pentru fidelitatea faţă de Dumnezeu şi patrie.
A ierta înseamnă aşadar “a renunţa la răzbunare şi la ură” pentru a construi un viitor de pace. A cunoaşte istoria trecutului poate ajuta la descoperirea „adevărului deplin”.
Războiul şi regimurile totalitare – ce reprezintă un alt punct comun al istoriei ruse şi poloneze – au sacrificat „milioane de persoane nevinovate”, fapt amintit de numeroase locuri de exterminare şi de nenumărate cimitire din ţinuturi poloneze şi ruseşti.
Cunoaşterea obiectivă a faptelor – obligaţie a istoricilor şi specialiştilor – poate ajuta la depăşirea „stereotipurilor negative”. A susţine acest lucru – se scrie în mesajul comun – „face posibilă reconstruirea încrederii reciproce, apropierea dintre persoane” şi un viitor pacific dintre ţările şi popoarele noastre, fără violenţă şi război”.

Aici, serviciul audio: