În urmă cu opt ani, la Lourdes, ultima călătorie internaţională a lui Ioan Paul al II-lea: bolnav între bolnavi la izvorul tămăduirii

(RV - 16 august 2012) În zilele de 14 şi 15 august 2004, Fericitul Ioan Paul al II-lea, de acum bătrân şi foarte bolnav, cu dificultăţi serioase în a vorbi din cauza bolii Parkinson, a efectuat ultima sa călătorie internaţională, a 104-a din timpul pontificatului. Doar puţine ore, dar foarte intense şi angajante, cele pe care Ioan Paul al II-lea le-a trăit la Sanctuarul Fecioarei Maria de la Lourdes. Ajungând la grota de la Massabielle, la 14 august, a adresat primul său salut bolnavilor: "Sunt cu voi, dragi fraţi şi surori, ca un pelerin la Fecioara Maria; îmi însuşesc rugăciunile şi speranţele voastre: împărtăşesc cu voi un timp al vieţii marcat de suferinţă fizică, dar nu mai puţin fructuos în planul minunat al lui Dumnezeu ... Eu am avut întotdeauna mare încredere, pentru lucrarea mea apostolică, în ofertele, în rugăciunea şi sacrificiile tuturor celor care suferă...

Dragi fraţi şi surori bolnavi, aş vrea să vă strâng în braţele mele, cu afecţiune, unul după altul, şi să vă spun cât sunt de aproape şi de solidar cu voi. O fac în mod spiritual, încredinţându-vă dragostei materne a Maicii Domnului, şi cerându-i să obţină pentru noi binecuvântările şi mângâierile Fiului său Isus".

Din predica de la Liturghia din 15 august, au impresionat aceste reflecţii ale sale dedicate bătrâneţii: "În zilele acelea Maria s-a sculat şi a plecat în grabă în ţinutul muntos... (Lc 1,39) Cuvintele din povestirea evanghelică ne-au făcut să revedem cu ochii inimii pe tânăra copilă din Nazaret în drum spre acel ’oraş din Iudeea’ unde locuia ruda sa, pentru a-i oferi serviciile ei. Ne impresionează în Maria înainte de toate atenţia plină de iubire faţă ruda ei în vârstă. Iubirea ei este concretă, nu se limitează la cuvinte de înţelegere, dar este personal implicată în acordarea de ajutor. Rudei sale Fecioara nu-i dă doar ceva din ce îi aparţine; se dăruieşte pe sine, şi nu cere nimic în schimb. A înţeles perfect că darul primit de la Dumnezeu, mai mult decât un privilegiu este o sarcină, care o obligă să-i slujească pe alţii cu gratuitatea care este proprie iubirii".

Papa a părăsit Lourdes-ul vorbind la rugăciunea „Angelus”, despre izvorul ţâşnit din piatra de la Massabielle: "Acea apă care izvorăşte mereu proaspătă a devenit unul din simbolurile Lourdes-ului: un simbol al vieţii noi pe care Cristos o dă celor care se întorc la el. Da, creştinismul este izvor de viaţă, iar Maria este primul paznic al acestui izvor. Îl indică la toţi cerând să renunţe la mândria lor şi să fie umili, pentru a lua din mila Fiului ei şi colabora astfel la apariţia civilizaţiei iubirii".

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci