Isus lui Petru: de şaptezeci de ori câte şapte. Papa: a ierta nu înseamnă a ignora,
ci a transforma
(RV - 16 august 2012) Iertarea este ştirea zilnică de care ar avea
nevoie lumea: aminteşte aceasta pericopa evanghelică propusă
la Liturghia de astăzi, în care Isus îl invită pe Petru
să-l ierte pe fratele său, care comite păcate împotriva lui, până la
şaptezeci de ori câte şapte, adică, întotdeauna. Dar
ce este iertarea? Pentru a răspunde, Sergio Centofante de la SIC - serviciile informative
centrale - a parcurs câteva din catehezele lui Benedict al VI-lea pe această temă. „Nimic
nu poate îmbunătăţi lumea - spunea Papa - dacă răul nu este depăşit. Iar răul poate
fi depăşit doar prin iertare. Desigur, aceasta trebuie să fie o iertare eficientă.
Dar această iertare numai Domnul ne-o poate da. O iertare care nu îndepărtează răul
numai prin cuvinte, ci îl transformă cu adevărat": • A ierta nu este a ignora,
ci a transforma: Dumnezeu trebuie să intre în această lume şi opune
oceanului nedreptăţii un ocean mai mare al bunătăţii şi
iubirii(Ora canonică vesperală la Aosta, 24 iulie 2005).
"Nu
există dreptate fără iertare" - aminteşte Papa - dar, în acelaşi timp, "iertarea nu
înlocuieşte dreptatea",şi nu înseamnă "negarea răului", şi nici nu trebuie să facă
să înceteze "denunţarea adevărului păcatului". Conceptul de iertare în creştinism
dă naştere la "o idee nouă de justiţie", care nu se mărgineşte la pedepsire ci reconciliază
şi vindecă în faţa conflictelor în relaţiile umane, deseori şi între membrii familiei,
unde "avem tendinţa de a nu persevera în iubirea gratuită, care costă angajare şi
sacrificiu": • În schimb Dumnezeu nu oboseşte niciodată cu noi,
nu încetează niciodată să aibă răbdare cu noi şi cu milostivirea sa imensă
ne precede mereu, ne vine înainte cel dintâi(Audienţa generală
din 30 mai, 2012)
A ierta de şaptezeci de ori câte şapte - spune Isus
- pentru că şi noi avem nevoie să fim iertaţi mereu, chiar dacă nu o percepem: •
Isus (…) ne invită la gestul dificil de a ne ruga chiar pentru cei care ne
fac rău, ne-au făcut daune, ştiind a ierta mereu, pentru ca lumina
lui Dumnezeu să le poată lumina inimile; ne invită să
trăim, în rugăciunea noastră, aceeaşi atitudine de îndurare şi iubire a lui
Dumnezeu faţă de noi: "şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri",
spunem în fiecare zi în rugăciunea "Tatăl nostru"(Audienţa generală
din 15 februarie, 2012).